ÿþ<html> <head> <title>Viata Cuviosului Paisie cel Mare</title> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-2"> <meta name="keywords" content="cuviosul david din tesalonic"> <meta name="description" content="Vietile Sfintilor - 19 iunie - Viata Cuviosului Paisie cel Mare"> <link href="../../butoane/scris.css" rel="stylesheet" type="text/css"> </HEAD> <BODY bgColor=#f1f2ea leftMargin=0 topMargin=0 marginwidth="0" marginheight="0"> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width=780 align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD width="180" vAlign=bottom background="../../butoane/background-sus.jpg" bgColor=#a6ab8d><div align="center"><IMG src="../../butoane/icoana-sus.jpg"></div></TD> <TD width="600" align=middle vAlign=center background="../../butoane/background-sus.jpg" bgColor=#a6ab8d><div align="center"><iframe src="../../reclama-sus.html" height=60 width=468 marginwidth=0 marginheight=0 hspace=0 vspace=0 frameborder=0 scrolling=no></iframe><BR></div> </TD> </TR> <TR> <TD bgColor=#000000 colSpan=2><IMG height=1 src="../../butoane/gol.gif"></TD></TR></TBODY></TABLE> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=15 width=780 align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD align=middle bgColor=#a6ab8d> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=1 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD align=middle bgColor=#000000> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD class=news vAlign=top align=middle bgColor=#ffffff> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR> <IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>M E N I U :</B></FONT></TD> </TR></TBODY></TABLE> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=5 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD class=news> <a href="../../index.html"><img alt="Pagina principala" border="0" src="../../butoane/home.gif"></a> <a href="../../index.html" class="meniu">Pagina pricipala</a><br> <a href="../../icoane.html" class="meniu">Icoane</a><br> <a href="../../ortodox/rugaciuni.html" class="meniu">Rugaciuni</a><br> <a href="../../ortodox/carti.html" class="meniu">Carti religioase</a><br> <a href="../../vietilesfintilor.html" class="meniu">Vietile Sfintilor</a><br> <a href="../../ortodox/poezii.html" class="meniu">Poezii religioase</a><br> <a href="../../link.html" class="meniu">Link-uri ortodoxe</a><br> <a href="../../ortodox/muzica.html" class="meniu">Muzica religioasa</a><br> <a href="../../calendar.html" class="meniu">Calendar crestin-ortodox</a><br><br> <a href="../../forum.html" class="meniu">Forum crestin-ortodox</a><br> <a href="../../contact.html" class="meniu">Contactati webmaster-ul</a> </TD></TR></TBODY></TABLE><BR> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>N O U T A T I :</B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <center> <form action="http://wwwtoolz.com/mailing/adduser.asp?a=ortodox" method="POST" target="_blank"> <div style="margin:10px; font: 11px arial; color: black; text-align:right;"> <div style="margin-bottom:5px;">Scrie adresa de email:</div> <input name="email" type="text" size="15" checked><br>Format: <input type="radio" name="type" value="0">Text&nbsp; <input type="radio" name="type" value="1" checked>Html<br> <input type="submit" value="Trimite" /></div></form> </center>Veti primi noutatile site-ului <a href="http://www.ortodox.as.ro" target="_blank" class="altele">http://www.ortodox.as.ro</a> si ale acestui site.<br><br> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>C A U T A R E :</B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <FORM action=http://www.google.com/custom method=get target="_blank"> <P><INPUT style="BORDER-RIGHT: #333366 1px solid; BORDER-TOP: #333366 1px solid; FONT-SIZE: 9pt; BORDER-LEFT: #333366 1px solid; BORDER-BOTTOM: #333366 1px solid; BACKGROUND-COLOR: #f0f0f0" name=q size="16" maxLength=255> <INPUT class=button type=image src="../../butoane/cauta.gif" name=sa border=0> <INPUT type=hidden value=LW:230;L:http://www.ortodox.as.ro/butoane/google.gif;LH:100;AH:center;S:http://www.ortodox.as.ro;AWFID:92e79459c88f2048; name=cof> <FONT size=-1> <INPUT type=hidden value=www.ortodox.as.ro name=domains><BR> <INPUT type=radio CHECKED value=www.ortodox.as.ro name=sitesearch>Cauta in acest site. <P></FORM> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>P A R T E N E R I :</B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <center><br><a href="../../reclame/partener1.html" target="_blank"><img src="../../butoane/partener1.gif" border="0"></a><BR><a href="../../reclame/partener2.html" target="_blank"><img src="../../butoane/partener2.gif" border="0"></a><BR><a href="../../reclame/partener3.html" target="_blank"><img src="../../butoane/partener3.gif" border="0"></a><br><br> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>V A&nbsp;&nbsp;&nbsp;R E C O M A N D A M :</B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <DIV align=center><br>Site-ul:<br> <a href="http://www.ortodox.as.ro" target="_blank" class="altele"><b>http://www.ortodox.as.ro</a></b><br><br>Aici veti gasi rugaciuni, acatiste, canoane, paraclise, manastiri, harta manastirilor, calendar, poezii religioase, icoane, carti religioase, pascalia, biblia, muzica religioasa, screensaver, referate si multe altele. </DIV></TD> <TD align=justify bgColor=#000000><IMG height=1 src="../../butoane/gol.gif"></TD> <TD class=textb vAlign=top align=justify width="99%" bgColor=#ffffff> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara2.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=446><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>V I E T I L E&nbsp;&nbsp;&nbsp;S F I N T I L O R&nbsp;&nbsp;&nbsp;-&nbsp;&nbsp;&nbsp;I U N I E </B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=5 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD class=stiri><br> <center> <p><strong><font size="+3" color="#ff0000">CUVIOSUL PAISIE CEL MARE<br> <font size="+2">(19 iunie)</font></font></strong> </p><br> (Scris de Cuviosul Ioan Colov, tradus din limba greac.) <p><br><br><img src="icoane/06-19-sf_cv_paisie_cel_mare.jpg" alt="Cuviosul Paisie cel Mare" border=0><br><br> </p> </center> <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Cuviosul Printele nostru Paisie a fost din Egipt. El s-a nscut din princi dreptcredincio_i, îmbuntcici _i îmbogcici de obiceiuri bune _i cre_tine_ti, care aveau _apte copii asemeni lor în obiceiuri _i fapte bune. Bogcia lor le era destul, încât puteau s ajute _i pe cei ce aveau trebuinc; cci, cu cât împrceau la sraci averile lor, cu atât mai mult Dumnezeu le înmulcea toate. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Murind tatl lor, a rmas toat grija copiilor _i a lucrurilor pe seama maicii lor. îns cea mar mare grij îi pricinuia ei Paisie, ca unul ce era mai mic decât toci copiii ei. De aceea, fiindc ea se întrista mult, i s-a artat îngerul Domnului într-o noapte _i i-a zis:  Dumnezeu, Tatl srmanilor, m-a trimis s-ci spun pentru ce te întristezi atât pentru grija copiilor ti, ca _i cum ai avea grij de ei numai tu singur _i nu _i Dumnezeu? Deci nu te întrista, ci închin lui Dumnezeu pe un fiu al tu, prin care se va slvi numele Su cel sfânt, care de-a pururea se slve_te". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar ea, auzind acestea, a zis:  Toci copiii mei sunt ai lui Dumnezeu, s-_i ia pe care voie_te". Dar îngerul, apucând de mân pe Paisie, a zis:  Acesta este bineplcut Domnului!" Atunci ea a zis ctre înger:  Acesta nu este vrednic pentru slujirea _i slujba lui Dumnezeu, ci ia mai bine pe unul din cei mai mari care va fi vrednic". Ingerul a zis:  O, preabun femeie, tu zici c Paisie nu este vrednic spre slujirea lui Dumnezeu pentru tinerecea lui, îns s _tii c puterea lui Dumnezeu se arat în cei neputincio_i. Acesta, cel mai mic decât ceilalci, este mai ales de Dumnezeu". Acestea zicând, îngerul s-a dus, iar femeia, de_teptându-se din somn, se minuna de dumnezeiasca porunc _i-L slvea pe Dumnezeu, zicând:  Doamne, fac-se mila Ta spre noi _i spre robul tu Paisie!" Acestea _i altele asemenea a zis, rugându-se _i mulcumind lui Dumnezeu. Apoi, luând pe copil, 1-a afierosit lui Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dumnezeiescul Paisie, fiindc era temtor de Dumnezeu, odat cu cre_terea vârstei, a crescut _i în dumnezeiescul dar, iar inima lui s-a rnit de dumnezeiasca dragoste _i a dorit petrecerea monahiceasc. Deci, ajungând la vârsta vrednic s lucreze poruncile Domnului, a fost povcuit de dumnezeiescul dar _i s-a dus în pustia Schitului, ca un miel fr de rutate, la pstorul oilor cuvânttoare, adic la dumnezeiescul Pamvo, care, având darul de a vedea mai înainte, a cunoscut cele ce erau s fie pentru Paisie. Deci, primindu-1 cu mult bucurie, 1-a îmbrcat în cuviosul chip al monahilor. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dar, fiindc Paisie era vas ales al dumnezeiescului dar, era povcuit de acesta la toat fapta bun. ^i întâi a isprvit bine nevoincele ascultrii _i ale rbdrii, fcând cu osârdie toate acelea, pe care i le poruncea printele lui cel duhovnicesc. Apoi s-a apucat de mai mult _i mai aspr ptimire, dorind a ajunge la sporirea celor desvâr_ite. Iar dumnezeiescul printele nostru Pamvo, vzându-1 c dorea isprvile cele mai înalte, i-a zis:  Fiul meu, Paisie, nu se cuvine celui nou începtor s caute la faca vreunui om, ci s-_i plece pururea capul în jos _i cu mintea sa s gândeasc necontenit la cele cere_ti, privind frumusecile _i podoabele negritei slave a lui Dumnezeu _i, dintr-o privire ca aceasta, s slveasc atotputernica buntate a lui Dumnezeu, Fctorul nostru de bine". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar Paisie, auzind aceste cuvinte folositoare de suflet, s-a umplut de dor dumnezeiesc _i le-a svâr_it cu lucrul. De atunci au trecut trei ani, pzind aceast porunc cu atâta trie, încât n-a vzut deloc fac de om, ci se îndeletnicea cu totul în citirea dumnezeie_tilor Scripturi _i în cercetarea dumnezeie_tilor încelesuri _i cu acestea, ca _i cu ni_te ape dulci, adpa _i roura sufletul su, precum zice proorocul David: Era ca un sad pururea înverzit _i rsdit lâng izvoarele apelor, care, adpându-se, spore_te _i înflore_te _i, la vremea potrivit, face rod copt _i prea dulce. ^i adeseori obi_nuia a zice cu mult dor _i acest grai al lui David: Cât sunt de dulci cuvintele Tale gâtlejului meu, mai mult decât mierea gurii mele! <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Astfel rugându-se Paisie necontenit, strâmtora _i muncea trupul su cu postiri _i privegheri, dup cuvântul apostolului, _i îl avea supus voilor sufletului. Iar dumnezeiescul Pamvo, vzându-1 c spo­rea în duhovniceasca nevoinc _i în fapte bune, îl îndemna printe_te _i-1 povcuia cu luare aminte la cele plcute lui Dumnezeu; _i a_a, cârmuindu-1 bine _i cu dreapt credinc, 1-a artat iscusit _i lmurit, dup fapt _i dup privire. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dar btrânul, apropiindu-se de sfâr_itul su, se silea de aici s ajung la cere_tile buntci, pe care dorea de mult s le dobândeasc, _i binecuvântând pe Paisie cu multe binecuvântri _i spunând multe proorocii despre dânsul, a trecut de la pmânt ctre cele cere_ti. Deci în acest chip Paisie se îndulcea de ndejdile cele bune, pe care le avea, iar eu, smeritul Ioan, care am scris aceast povestire de fac, am rmas împreun cu Paisie în una _i aceea_i chilie, având amândoi aceea_i socoteal, petrecând aceea_i petrecere _i viecuire, dup canonul ce îl luasem de la duhovnicescul nostru printe, întrindu-ne unul pe altul la fapta bun _i sârguindu-ne amândoi pentru mântuirea sufletelor noastre. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i trecând pucin vreme, iar Paisie înclzindu-se cu cldura Sfântului Duh, se nevoia cu o mai înalt petrecere. El a început a posti toat sptmâna si numai sâmbta mânca, iar hrana lui era pucin pâine _i sare. In celelalte zile ale sptmânii, în loc s se hrneasc cu pâine simcit, se îndulcea _i se veselea cu pâine gândit, adic cu cuvântul lui Dumnezeu. Adeseori citea _i cugeta la proorocia dumnezeiescului Ieremia, care i s-a _i artat de multe ori, precum zic unii, _i îi tâlcuia încelesurile cele ascunse ale proorociei _i cu acestea îl îndemna spre îndrgirea _i dragostea buntcilor celor fgduite. Dar el totdeauna se întindea la cele dinainte, dup dumnezeiescul Pavel, adic totdeauna se silea s fac _i alte fapte bune _i nu se mulcumea cu cele mai dinainte. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci, pe lâng sptmâna care postea mai întâi a adugat _i alta, _i postea împreun dou sptmâni, iar sâmbta iar_i mânca hrana lui cea obi_nuit, adic pucin pâine _i sare. ^i cel mai minunat lucru era c nimeni nu _tia petrecerea lui cea întocmai cu a îngerilor, afar de Dumnezeu, care vede cele ascunse _i neartate. De aceea, robin-du-se de dragostea lini_tii, numai aceasta iubea, ca s se roage _i s vorbeasc totdeauna cu Dumnezeu _i, prin strlucirile ce se trimit afar de la El, s se apropie de marginea doririlor - care este Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci cunoscând eu c dumnezeiescul Paisie avea ni_te gânduri ca acestea, adic s petreac singur, mcar c desprcirea de el îmi era mie lucru nesuferit, cu toate acestea am fcut încercare ca s cunosc chipul acelei lini_ti, de unde era: din povcuirea lui Dumne­zeu, ori din îns_i voia lui? Pentru aceea am zis ctre el:  Frate Paisie, iat, te vd c te stpâne_ti de îndrgirea lini_tii. S _tii bine c _i eu am acela_i dor, îns nu _tiu de unde ne-a venit nou un gând ca acesta. Deci vino s rugm pe milostivul Dumnezeu, ca s ne arate voia Lui cea sfânt _i dup acea voie s facem: ori s locuim împreun, ori s ne desprcim unul de altul". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea auzindu-le Paisie, a rspuns:  Bine zici, iubitul meu Ioan, a_a s facem, ca osârdia noastr cea duhovniceasc s fie bine-primit la Dumnezeu _i fr îndoial". Acestea zicând, am petrecut noaptea aceea priveghind _i rugând fierbinte pe Dumnezeu, ca sa ne arate voia Sa cea sfânt. Iar Dumnezeu, ca un bun _i milostiv ce este, a ascultat rugciunea noastr, _i în vremea Utreniei, un înger dumnezeiesc ni s-a artat nou, zicând:  Dumnezeu porunce_te s v desprcici _i fiecare s aib locuinc deosebit. Iar tu, o, Ioane rmâi în acest loc _i f-te multora povcuitor spre mântuire. Iar tu, o, Paisie, sluga lui Hristos, du-te de aici _i mergi în partea de apus a pustiei. Acolo se va aduna prin tine popor nenumrat - zice Domnul -, _i vei zidi o mnstire, _i numele Meu se va slvi în acel loc". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea zicând îngerul, s-a fcut nevzut. Deci noi, ascultând porunca Lui, ne-am desprcit unul de altul. Eu am rmas la locul acela, iar Paisie, mergând în partea pustiei dinspre apus, a tiat o piatr _i fcând o pe_ter, a locuit într-însa. ^i atâta s-a apropiat de Dumnezeu, prin covâr_itoarea lui curcie _i prin înalta lui petrecere, încât _i Insu_i Hristos i se arta lui de multe ori, _i-1 povcuia la fapte bune, precum va arta cuvântul ce urmeaz. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Intr-una din zile, dumnezeiescul Paisie, _ezând în pe_tera sa _i preamrind pe Dumnezeu, i s-a artat Mântuitorul nostru, zicându-i:  Pace cie, iubitul meu Paisie!" Iar Paisie, sculându-se în picioare înfrico_at, a zis:  Iat robul Tu. Ce porunce_ti, Stpâne? ^i care este pricina pogorârii Tale ctre mine?" Iar Hristos a rspuns:  Vezi pustia aceasta, care are atâta lungime _i lcime? Prin mijlocirea ta, aceasta toat am s-o umplu de pustnici, care vor slvi numele Meu!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar alesul lui Dumnezeu, Paisie, czând la pmânt, a zis:  Acestea care le zici, Stpâne Doamne, sunt supuse mâinii Tale celei puternice _i îndat, cu voinca Ta, le-ai _i svâr_it. M rog îns buntcii Tale, de unde vor avea cele de nevoie cei ce se vor aduna în pustia aceasta?" Iar Mântuitorul a rspuns:  Crede mie, c de îi voi afla pe dân_ii având dragoste între ei - maica tuturor faptelor bune -_i, de vor pzi poruncile Mele, eu voi avea toat grija de dân_ii, încât nu le va lipsi nimic din cele trebuincioase lor!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Apoi dumnezeiescul Paisie a zis iar_i ctre Domnul:  înc odat întreb buntatea Ta: Cum vor putea ei trece lesne cursele vrj­ma_ului _i cum vor scpa de cumplitele lui ispite?" Iar Mântuitorul a zis:  De vor pzi cu blândece, cu dreptate _i cu inim smerit, precum ci-am zis, poruncile Mele, nu numai c îi voi elibera de rzboaiele vrjma_ului _i de cursele lui cele viclene, ci îi voi arta _i mo_tenitori ai împrciei cerurilor!" Acestea zicând Mântuitorul, S-a înlcat cu slav la cer, iar sfincitul Paisie a luat mai mult fric întru sine, cucernicindu-se de porunca Mântuitorului ctre dânsul. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dar ce me_te_uge_te zavistnicul _i urtorul de oameni vrjma_? Vzând pe dumnezeiescul Paisie c trece cu întemeiere peste cursele lui _i rmâne nevtmat de bântuielile lui, scrâ_nea cu dincii si. ^i, neputând a se apropia de dânsul, pentru puterea ce luase de la Dumnezeu, a cutat s-1 biruiasc cu vicle_ug prin alt mijlocire, adic a încercat s-1 lipseasc de binele necâ_tigrii _i, prin urmare, de dumnezeiescul dar, _i cu acest chip s se apropie de dânsul _i s-1 biruiasc. De aceea vrjma_ul s-a dus la un om bogat al Egiptului _i i s-a artat lui în chip de înger _i a zis:  Du-te în pustie _i acolo vei afla un om srac, cu numele Paisie, îns bogat _i împodobit strlucit cu faptele bune _i vas ales al dumnezeiescului dar. Deci închin-te lui, ducându-i bani mulci, ca s împart milostenie monahilor, care pustnicesc acolo". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar bogatul, necunoscând diavoleasca amgire, a luat o sarcin de argint _i de galbeni _i s-a dus la Cuviosul Paisie. Dar Dumnezeu a descoperit robului Su bântuirea diavolului _i miestria ce s-a me_te­_ugit s-i fac prin drnicia boierului. Deci Cuviosul Paisie a ie_it întru întâmpinarea lui, iar boierul acela, vzându-1, 1-a întrebat:  Cine este Paisie _i unde se afl?" Iar Paisie i-a zis:  Dar ce voie_ti cu el?" Iar boierul i-a rspuns:  Am adus bani ca s-i împart milos­tenie la monahi". Iar cuviosul i-a zis:  Iart-ne, omule, iubitorule de Hristos! Noi nu avem trebuinc de bani, dac voim s locuim în pustia aceasta. Ia-i pe ei _i du-te în pace _i nu te întrista, cci Dumnezeu a primit druirea ta. Dac banii care i-ai adus ca s-i dai monahilor, îi vei împrci sracilor - cci în satele Egiptului sunt mulci sraci _i vduve -, _i dac îi vei chivernisi pe dân_ii, vei lua plat de la Dumnezeu mult mai mult". Iar boierul, ascultând cuvintele sfântului, s-a întors în Egipt. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i întorcându-se Paisie în pe_tera sa, i s-a artat diavolul, zicând:  O, sil! Nu pot s-ci fac nimic, Paisie, cci ai izgonit me_te_ugirile mele. Deci fug de la tine _i m duc s m lupt cu alcii _i la tine nu mai vin, cci m-ai biruit!" Iar cuviosul, certându-1 pe diavol, i-a zis:  Taci, diavole, c e_ti plin de rutate!" Astfel, ru_i-nându-se diavolul, a fugit _i nu mai îndrznea s se mai apropie de dânsul. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar dumnezeiescul Paisie s-a dus în pustia cea mai dinuntru _i cu trupul locuia acolo în nevoinc aspr, iar cu duhul socotea cele cere_ti _i vorbea cu Stpânul Hristos. De aceea _i dumnezeiescul Duh ce locuia în Paisie a binevoit a-1 face privitor al dumnezeie_tilor vistierii _i al veseliei, de care se îndulcesc acolo cei drepci, cci rugându-se odat, a venit întru uimire _i a fost rpit la cer. Iar acolo întâi a privit la cele veselitoare _i la frumusecile Raiului _i din acelea s-a umplut de bucurie _i de veselie. Apoi a vzut Biserica celor întâi-nscuci, care este în cer, adic pe toci sfincii _i, împrt_indu-se de desftarea cea nematerialnic _i de îndulcirea din vedenia aceea, s-a învrednicit de la Dumnezeu _i a luat darul înfrânarii _i al ajunrii. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci, cuminecându-se cu Preacuratele Taine în fiecare Dumini­c, petrecea fr de alt hran. ^i s nu fie cineva necredincios, din cei ce se pleac dumnezeiescului cuvânt, nici s se îndoiasc de cele zise, cci toate se supun dumnezeie_tii porunci. Pentru aceasta, nu voi ascunde adevrul, cci cu împrt_irea dumnezeie_tilor Taine a petrecut _aptezeci de ani, negustând alt hran trupeasc. Iar aceasta nu este minunat, pe lâng neasemuita putere a lui Dumnezeu, cci hrana cea trupeasc o cere firea pentru alctuirea _i petrecerea trupului, iar la cei mai înalci _i mai presus de fire, cum era dumnezeiescul Paisie, puterea ziditoare a lui Dumnezeu, care este fr lips _i nu se supune cu totul legii firii, d cu adevrat acest dar, care este mai presus de puterea _i de firea omeneasc. în acest chip, mai presus de legea firii, a pzit fr hran pân acum pe Proorocul Ilie _i pe Enoh, _i îi va pzi pân la vremea cea de pe urm. Acestea sunt destule spre dovada acestui dar mai presus de fire. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i mulcime de monahi _i de mireni alergau la dumnezeiescul Paisie, dup buna voire a lui Dumnezeu, poftind s locuiasc împreun cu el. ^i îl înconjurau pe el ca albinele fagurele _i se împrt_eau fr de sac din mierea cea gândit _i din prea dulcea lui învctur, din care îndulcindu-se, lsau lumea _i cele din lume _i în fiecare zi înmulceau numrul monahilor. Pe unii, care doreau s se lini_teasc deosebi, îi învca s vorbeasc împreun cu Dumnezeu prin rugciune, iar pe cei ce voiau s fie în supunere _i ascultare, întru petrecerea cea cu adevrat fericit, îi punea s locuiasc în viac de ob_te, împreun cu alci fraci, rânduindu-le s lucreze _i lucrul de mâini potrivit lor, pe de o parte ca s nu _ad degeaba, ci s se iscuseasc _i s aib trup cu îndemânare la ostenelile faptelor bune; iar pe de alta, ca s-_i scoat hrana viecii lor din sudorile _i ostenelile lor _i s miluiasc _i pe cei sraci. Iar peste toate acestea le-a dat porunc neclcat, s nu fac nimic, nici cel mai mic lucru din voia lor, fr socoteala _i voia duhovnicescului lor printe. In acest fel învca _i purta grij de fraci. Iar nevoinca ce o fcea el în lini_te _i în deprtare, cine poate s o povesteasc cu de-amnuntul? <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dumnezeiescul Paisie a intrat odat în pustia cea mai dinuntru _i, gsind acolo o pe_ter, a locuit într-însa trei ani. ^i fiindc perii capului i-au crescut mult _i s-au lungit, ce a socotit pururea fericitul? A pus un par în partea cea de sus a pe_terii, a legat de el prul su, _i astfel se ruga mai cu sârguinc _i mai cu osteneal. ^i nu numai aceasta, ci _i alte osteneli fcea ziua _i noaptea, înfierbântându-se de dragostea lui Hristos _i socotind odihn acele nevoince aspre. Pentru aceasta _i Mântuitorul s-a artat lui precum s-a fgduit în Sfânta Evanghelie _i în vremea când Paisie se ruga, iat se arat înaintea lui Mântuitorul nostru, cel mai dorit decât toate. Iar el, nesuferind a vedea dumnezeiescul Lui chip, a czut la pmânt, cutremurat _i înfrico_at, zicând:  O, Hristoase Imprate, nepovestita Ta dragoste care o ai spre slugile Tale!" Iar Mântuitorul, întinzând mâna Sa, 1-a ridicat _i i-a zis:  Pace cie, sluga mea! Nu te înfrico_a, cci buntatea Mea se vesele_te foarte de lucrurile tale _i rugciunea ta este foarte bine primit _i plcut Mie. Deci vesele_te-te _i ia plat preastrlucit pentru aceste lucruri ale tale. Iat îci dau un dar ca acesta: Orice cerere vei face în numele Meu, s ci se dea, _i pentru oricare pcto_i vei mijloci la Mine, s se ierte pcatele lor". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar Sfântul Paisie a zis:  Imprate Hristoase, mcar de m-a_ învrednici eu ticlosul s iau de la buntatea Ta o iubire de oameni ca aceasta, adic s mi se dea dar, ca s cer cele ce se cuvin _i cele ce-mi sunt trebuincioase mie, ca s petrec lesne cile cele mântuitoare ale poruncilor Tale _i s dobândesc sfâr_it bun, cci fr de pronia Ta, nu ne este cu putinc s facem vreun bine. Cci dac Tu bi-ai vrsat pentru mântuirea noastr Sângele Tu cel de mult prec, ai primit s rabzi moarte _i îngropare _i prin Invierea Ta ne-ai druit nou viac ve_nic, câte morci oare nu suntem noi datori s rbdm pentru dragostea Ta?" Iar dup ce Paisie a zis acestea, Mântuitorul 1-a binecuvântat _i S-a înlcat la ceruri. Iar c sfântul a luat cu adevrat un dar ca acesta de la Dumnezeu, se va arta în cele ce urmeaz: <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Un asculttor al unui btrân a murit. Acela, amgindu-se de zavistnicul diavol, se afla în osânda nesupunerii _i a neascultrii _i lucrul cel mai ru a fcut, c a czut _i în alt pcat _i nu s-a pocit, ticlosul. Deci btrânul lui ruga de multe ori pe Dumnezeu s-i arate unde a ajuns sufletul lene_ului lui asculttor. De aceea i s-a artat c se muncea în iad cu munci cumplite _i aspre. ^i rnindu-se groaznic btrânul cu inima, nu înceta a ruga pe Dumnezeu pentru el _i, adugând noi postiri pe lâng postirea sa cea mai dinainte, a postit patruzeci de zile _i atunci a auzit un glas ce-i zicea:  Acest suflet, pentru care te rogi fierbinte, se cade s fie în iad pân când voi veni cu îngerii _i cu trâmbicele judeccii _i atunci va lua cuviincioas plat pentru lucrurile sale". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Btrânul, auzind aceast hotrâre, s-a întristat foarte mult _i, pe lâng cele patruzeci de zile de mai înainte, a adugat alte patruzeci de zile de postire _i, umilindu-se pe sine mai mult, ruga pe Dumnezeu. Dar iar_i a auzit de la Dumnezeu:  Rmâne în iad, pân voi veni pe norii cerului!" Deci, de vreme ce n-a putut s plece dumnezeiasca milostivire s-1 ierte - _i aceasta poate a fcut-o Mântuitorul, ca btrânul s pun mijlocitor pe dumnezeiescul Paisie _i astfel, ascul-tându-1 pe acesta, s se adevereasc deplin fgduinca ce i-a dat-o -, a alergat btrânul la Paisie în pustia cea mai dinuntru, _tiind îndrzneala ce avea acela ctre Dumnezeu _i ndjduind c singur el poate s milostiveasc pe Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar Cuviosul Paisie, cunoscând prin dumnezeiescul dar venirea btrânului, a ie_it întru întâmpinarea lui _i dup srutarea lor a zis ctre el:  O, printe, pentru ce ai venit la mine prostul _i pctosul _i te-ai umilit atât de mult?" Iar btrânul, povestind întâmplarea uceni­cului su _i rugile ce le-a adus la Dumnezeu pentru el _i hotrârea ce a auzit-o c se va pedepsi în iad pân la venirea Domnului, i-a zis:  Pentru aceasta am venit s rog pe cuvio_ia ta, ca împreun s te doar inima pentru el _i s rogi pe Dumnezeu pentru ticlosul meu ucenic, cci cred c dac îl vei ruga, te va asculta. Deci nu m lsa suprat, ci roag-L, cci altfel nu m duc de aici". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea zicând acel bun btrân, a înduplecat pe marele Paisie, mai mult cu lacrimile lui decât cu cuvintele, s se roage lui Dumnezeu _i s milostiveasc îndurrile Lui. Deci a zis Cuviosul Paisie:  O, sfincite printe, cum este cu putinc s m apuc de un lucru ca acesta? Cci acesta este lucrul tu _i al marii tale minci, mcar c de ast dat nu te ascult Dumnezeu, pentru pricinile pe care El singur le _tie, cci judeccile Lui sunt multe _i adânci. îns, ca s ascult porunca ta, iat, rog pe Dumnezeu împreun cu cuvio_ia ta _i orice se va arta plcut Lui, fac-se. Deci, rmânând tu în acest loc, roag pe Dumnezeu, iar eu m duc s-L rog în pustia cea mai dinuntru". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i ducându-se acolo, a stat la rugciune _i, înlcându-_i mâinile _i mintea la cer, a zis:  Ziditorule al tuturor, caut spre rugile noastre, ale nevrednicilor robilor Ti _i ca un bun libereaz din legturile iadului sufletul ucenicului btrânului!" Acestea _i cele asemenea acestora rugându-se lui Dumnezeu, n-a fost chip s nu fie auzit - dup nemincinoasa fgduinc ce a luat. Deci îndat, Hristos, Cel ce este de fac pretutindeni, nevzut, i s-a artat lui _i i-a zis:  Robul meu Paisie, ce ceri cu tot sufletul?" El a rspuns:  Doamne, Tu e_ti Cel ce cuno_ti toate! Tu _tii c cer s miluie_ti pe neascul­ttorul _i pctosul ucenic al btrânului, care vai! se munce_te în iad, ticlosul. Deci m rog bie, ascult-m pe mine, robul Tu, _i izbve_te-1 ca un ierttor _i mult milostiv". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Mântuitorul a zis ctre dânsul:  Dar eu am hotrât ca el s rmân în iad _i s se munceasc pentru neascultarea _i pcatul lui, pân când voi veni cu îngerii pe norii cerului!" Iar Paisie, alesul Domnului, rugându-1, a zis:  Stpâne al tuturor, dar ce lucru nu se supune poruncii Tale când voie_ti? îci este lesne bie, Stpânul veacurilor _i Fctorul tuturor celor ce sunt, s faci _i acum acela_i chip al venirii Tale". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Mântuitorul, auzind acestea, S-a înlcat la ceruri. Apoi S-a pogorât pe nori cu mult slav, cu îngeri _i cu arhangheli, cu trâmbice, cu cete de drepci _i cu toate acelea câte au s se pogoare în ziua cea de apoi a judeccii, _i a a_ezat scaune _i divan înfrico_at. Pe urm a fost chemat _i sufletul asculttorului ce murise _i, ie_ind din iad, a stat înaintea Judectorului _i a fost dat în mâinile lui Paisie, _i apoi btrânului lui, care se ruga în ceasul acela cu mult nevoinc, precum se învoiser mai înainte, ca s se roage amândoi. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci a auzit glas de sus, zicându-i:  Prin mâinile slugii Mele Paisie, ia sufletul ucenicului tu care s-a eliberat din iad, _i nu-1 vei mai vedea în munci, ci în odihn!" Atunci îndat a venit sufletul uce­nicului _i a stat înaintea btrânului _i mrturisea c multe a ptimit de la schingiuirile muncii pentru neascultare, fiindc aceasta i s-a fcut pricin s cad în pcat, _i pentru pcat a încercat muncile cele cum­plite ale iadului. Apoi zicea:  Dar prin rugciunile tale _i ale dumne­zeiescului Paisie, S-a milostivit iubitorul de oameni, Dumnezeu, _i m-a dezlegat din legturile iadului; deci, iat, m duc la locul drepcilor!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea s-au artat btrânului în vremea rugciunii lui, iar dup ce s-a încredincat pe deplin de mântuirea ucenicului su, s-a dus îndat la marele Paisie _i 1-a gsit mulcumind lui Dumnezeu pentru mântuirea ucenicului care murise. Deci i-a spus vedenia ce o vzuse _i Paisie i-a povestit btrânului de înfrico_ata venire a Domnului _i de toate cele ce vzuse. ^i au mulcumit amândoi lui Dumnezeu, Care a fcut ni_te lucruri minunate ca acestea. Apoi btrânul a zis ctre marele Paisie:  Dumnezeiescule Paisie, îci mulcumesc foarte mult c prin rugciunile tale ai mântuit nu numai pe dezndjduitul meu ucenic, ci _i sufletul meu care se primejduia cumplit de întristare! îns te rog s-mi spui care este fapta ta minunat _i care sunt nevo-incele tale, prin care te-ai învrednicit a lua ni_te daruri ca acestea?" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar marele Paisie i-a rspuns:  Iart-m, cinstite printe, la mine smeritul nu se afl nici un lucru care s fie vrednic de vreun dar ca acesta. Dar dumnezeiasca pronie, care iconomise_te ni_te lucruri ca acestea la cei ce cer din tot sufletul ajutorul ei, auzind rugciunile tale, n-a trecut cu vederea multa ta dragoste ce ai artat-o ctre ucenicul tu. Cci ai urmat cu lucrul pe Dumnezeu iubitorul de oameni, Care, pentru noi oamenii - cei ce am fost izgonici din Rai pentru neascultarea noastr _i ne-am fcut vrjma_i ai lui Dumnezeu din amgirea celui viclean -, S-a nscut din pururea Fecioara Mria, a fost crescut ca un copil, a ptimit ca un om _i, cu ptimirea Sa, ne-a eliberat, _i artând ctre noi cu fapta atâta covâr_itoare dragoste, a legiuit _i cu cuvântul c nu este nici un alt bine mai mare decât dragostea cea curat, prin care cineva î_i pune _i viaca sa pentru prietenul su, precum ci-ai pus _i tu, printe, pentru ucenicul tu. De aceea Domnul a ascultat rugmintea ta _i a mântuit pe ucenicul tu. Iar eu sunt un pctos _i nu cunosc în mine nici un bine, pentru aceea sunt nevrednic de darurile lui Dumnezeu. Deci iart-m, o, prea sfin­cite suflete, _i vino s mulcumim _i s slvim pe Dumnezeu milostivul _i iubitorul de oameni". Zicând acestea cu smerit cugetare, a slvit împreun cu btrânul pe Dumnezeu dttorul tuturor darurilor. Apoi, luând binecuvântare unul de la altul _i luându-_i rmas bun, s-a întors fiecare la locuinca sa. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar printele nostru Paisie, uitând de cele din urm, dup dumnezeiescul Pavel, _i întinzându-se spre cele dinainte, s-a dat pe sine la nevoince _i mai aspre. Deci înconjura pustia cea fr ap, pe de o parte ca s se ascund de oameni s nu-i vad nevoincele, iar pe de alt parte, ca s se îndulceasc de mierea lini_tii fr nici o suprare. Ins Dumnezeu n-a lsat în pustie pe un lumintor atât de luminos, ci voind s lumineze _i pe alcii, _i cu lumina învcturii aceluia s-i povcuiasc spre mântuire, i-a poruncit s ias în pustia cea din afar, ca s întreasc pe fracii ce se aflau acolo _i s-i fac, cu învctura sa, urmtori ai faptei lui celei bune _i prieteni ai sfincitei lui petreceri cea întocmai cu a îngerilor. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar cuviosul a zis:  O, Doamne al meu, dar ce câ_tig voi lua, dac voi lsa pustia în care m îndulcesc cu bucurie de cercetarea Ta _i m voi duce spre cercetarea altora, pe care nu m-am fcut înc îndestulat s-i ocârmuiesc? M tem, Stpâne, ca nu cumva, îndelet-nicindu-m de ocârmuirea acelora, s nu pot face poruncile Tale cum se cuvine _i s m osândesc eu, ticlosul, pentru lenevirea mea". Mântuitorul i-a rspuns la acestea:  Nu are plat întocmai osteneala ce o vei face pentru mântuirea altora, cu osteneala ce o faci aici în pustie, ci pentru aceea vei lua plat îndoit _i înmulcite _i strlucite rspltiri în Ierusalimul cel de sus". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Atunci dumnezeiescul Paisie a ie_it în pustia cea dinafar, dup dumnezeiasca porunc _i, aflând fracii de venirea lui, alergau la dânsul mulcime mult _i ascultau învctura lui cea preadulce, cci dup adevr învctura lui era izvor de-a pururea curgtor, care izvo­ra ap de nemurire. De aceea, dorind s-1 vd _i eu, zice Cuviosul Ioan, fiindc era cu putinc ca din singur privirea lui s primesc dar dumnezeiesc, m-am dus la dânsul _i mai înainte de a bate în chilia lui, l-am auzit^ dinuntru vorbind cu un om _i, sfiindu-m a bate, stteam afar. îns am fcut pucin zgomot _i cinstitul printe, auzind acel zgomot, a ie_it afar _i, vzându-m pe mine, s-a bucurat _i m-a srutat, asemenea _i eu pe el. Apoi, intrând împreun cu dânsul în chilie _i nevzând pe nimeni altul, nu m dumiream _i socoteam cine s fi fost oare acela care cu pucin înainte a vorbit cu cuviosul, _i cutam într-o parte _i în alta s vd pe cineva. Atunci el m-a întrebat:  De ce te uici încoace _i în colo _i nu te dumire_ti, ca _i cum ai vedea un lucru preaslvit?" Eu i-am rspuns:  Cu adevrat vd lucru preaslvit _i, nedumirindu-m, nu _tiu ce s zic, fiindc cu pucin mai înainte am auzit glasul unui om care vorbea cu tine _i acum nu vd pe altcineva; _i nu _tiu ce este aceasta. Deci te rog s-mi arci aceast tain preaslvit!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar dumnezeiescul printe mi-a spus:  O, Ioane, tain preasl­vit ci-a descoperit cie Dumnezeu astzi _i mie mi se cuvine s-ci art dragostea ce o are spre noi buntatea Lui. Acela, alesule prieten, pe care l-ai auzit vorbind cu mine, era marele Constantin, întâiul împ­rat al cre_tinilor. El s-a pogorât din cer trimis fiind de Dumnezeu _i mi-a zis: «Fericici sunteci voi care v-aci învrednicit a avea petrecerea monahiceasc, cci dup adevr a voastr este îndumnezeita fericire a Mântuitorului». Iar eu i-am zis: «Cine e_ti tu, domnul meu, care zici acestea _i ne ferice_ti pe noi, monahii?» El mi-a rspuns: «Eu sunt marele Constantin _i m-am pogorât din cer ca s-ci art slava pe care o dobândesc monahii în ceruri, prietenia _i îndrzneala care o au ctre Hristos. Deci te fericesc pe tine, o, Paisie, pentru c îi îndemni pe dân_ii la aceast sfincit petrecere a pustniciei, iar eu m prihnesc _i m ocrsc pe mine, c n-am nimerit o rânduial prea mare ca aceasta a monahilor _i nu sufr paguba ce am luat». <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Atunci eu iar_i i-am zis: «Pentru ce, o, minunatule, te ocr_ti pe tine? Oare n-ai dobândit slava cea pururea fiitoare _i dumnezeiasca strlucire?» El mi-a rspuns: «A_a este, am dobândit-o! Dar nu am aceea_i îndrzneal ca monahii, nici cinstea întocmai cu ei! Cci am vzut sufletele oarecror monahi, care, desprcindu-se de trup, zburau ca ni_te vulturi _i se suiau la cer cu mult îndrzneal, iar ceata cea potrivnic a diavolilor nu îndrznea s se apropie deloc de dânsele. Apoi am vzut c li se deschideau u_ile cerului _i intrau înuntru _i, artându-se cerescului împrat, stteau de fac cu mult îndrzneal la scaunul lui Dumnezeu. Deci, pentru aceast vrednicie, minunându-m eu de voi, monahii, v fericesc _i m ocrsc pe mine, c nu m-am învrednicit a lua o îndrznire ca aceasta. O, de a_ fi lsat vremelnica împrcie, haina _i coroana împrteasc _i s m fi fcut srac; s fi purtat sac _i s fi primit toate câte le cere petrecerea monahiceasc!» <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Atunci eu i-am zis: «Toate le zici bine, o, sfincite împrat, _i ne mângâi cu acestea. Ins unele ca acestea se cuvin s fie judeccile Dumnezeului nostru _i nu este cu dreptate a zice în alt fel pentru dumnezeiasca dreapt judecat, cci dreptul Judector le d toate cu dreptate dup vrednicie, _i dup ostenelile fiecruia îi d _i plata. Cci viaca ta nu avea ostenelile cele întocmai cu ale noastre, nici nu era asemenea cu viaca monahilor; pentru c tu aveai pe femeie ajuttoare, aveai copii _i slugi _i multe alte feluri de îndulciri _i odihne; iar monahii, defimând toate cele dulci _i veselitoare ale acestei vieci, în loc de toate buntcile lumii, au luat pe Dumnezeu _i pe Dânsul îl aveau de bucurie _i de bogcie, _i s fac cele bineplcute Lui o socoteau desftare _i mare îndulcire. ^i ei erau, dup cum zice apostolul, lipsici, necjici _i ru ptimitori. De aceea cu neputinc îci este cie, împratul meu, s te faci întocmai cu ei». Deci, în timpul când noi vorbeam aceasta, atunci ai venit tu, fratele meu Ioan; iar el îndat s-a suit la cer. Deci acum, învcându-te artat prin aceast tain câte buntci pricinuiesc durerile pustniciei, între_te pe fraci". Acestea auzindu-le eu, am dat mare mulcumire lui Dumnezeu. Dup aceea, vorbind din destul cu dumnezeiescul Paisie, m-am întors la locuinca mea, bucurându-m _i veselindu-m. îns cuvântul ne va arta _i înfocata râvn pe care o avea Cuviosul Paisie pentru credinc. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Un btrân oarecare locuia într-un sat ce se învecina cu prcile Egiptului. Acela, rtcindu-se din ne_tiinc, zicea c se cuvine cre_tinilor s cinsteasc _i s slujeasc numai Tatlui _i Fiului, iar Sfântului Duh s nu-i slujeasc, nici s-I zic Dumnezeu. Iar aceast rtcire _i rea cugetare au urmat-o o mulcime de oameni. Ins Domnul, voind s nu fie în de_ert _i s se piard pustnice_tile osteneli _i sudori ale btrânului, i-a descoperit Cuviosului Paisie relele cugetri ale aceluia _i satul în care locuia. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i îndat dumnezeiescul Paisie, fcând o mulcime de co_nice cu trei urechi, le-a luat _i le-a dus ctre acel btrân. In acel ceas, se aflau acolo mulci dintre cei care erau prta_i ai acelei nedumnezeie_ti dogme. Deci, vzând co_nicele cu trei urechi _i necunoscând pe Paisie, se minunau _i se mirau mult de facerea co_nicelor _i întrebau ce sunt acelea _i ce are de gând s fac cu ele? Iar el a zis:  Voiesc s le vând". Atunci iar_i l-au întrebat:  De ce le-ai fcut cu trei urechi?" El a zis:  Fiindc sunt prieten _i iubitor al Sfintei Treimi _i se cade s art cu lucrurile cele trei fece ale Sfintei Treimi, s o laud _i s o slvesc în trei ipostasuri, având în mâinile mele semnele Treimii, pentru c precum Sfânta Treime este o fire _i are trei fece -iar de o încelege cineva altfel, atunci nu o încelege drept -, tot a_a se cade s socotim _i aceste co_nice, pentru c fiecare dintre dânsele are o fiinc privindu-se în trei, fiindc în fiecare din cele trei urechi se afl întocmai toat fiinca co_nicei. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci a_a _i nematerialnica fire _i dumnezeirea cea mai presus de fiinc se afl întocmai în trei chipuri, adic în trei fece: în Tatl, în Fiul _i în Sfântul Duh; _i petrece toat în fiecare fac _i nici mai mult decât trei fece se zice, nici mai pucin, adic nici ptrime, nici doime, ci treime, fiindc aceasta, adic o fac a Sfintei Treimi, nu este mai mult decât cealalt, nici cealalt mai pucin decât aceasta". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea zicându-le pe scurt dumnezeiescul Paisie, btrânul _i toci câci se aflau acolo au cunoscut adevrul _i cucernicindu-se de dânsul, i-au zis:  Minunatule, spune nou _i altele mai curate despre dreapta credinc, artând _i alte dovezi ca acestea descoperite, cci ne-ai înspimântat de la începutul cuvintelor tale". Iar dumnezeiescul Paisie, cu glas îndrznec a rsturnat toate cuvintele cele hulitoare ale ereticilor _i le-a artat mai neputincioase decât cestura pianjenului, iar dreapta credinc le-a artat-o mai pe larg _i cu mai multe pilde, _i întiprind-o în inimile lor, i-a adus la adevrata cuno_tinc a Sfintei Treimi, dovedind cu multe mrturii din Scripturile cele insuflate de Dumnezeu, c _i Sfântul Duh este Dumnezeu precum este _i Tatl _i Fiul. Apoi, sftuindu-i pe toci s-_i mrturiseasc ne_tiinca lor _i s se pociasc pentru defimarea lor, s-a întors iar_i în pustie, slvind _i mulcumind lui Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar ajungând în pustie, a strlucit deodat o lumin înaintea lui _i, privind la acea lumin, vedea cete de îngeri umplând pustia. ^i pe când se minuna ce era ceea ce se arta, a auzit pe îngerul su pzitor zicând:  Paisie, _i când tu e_ti aici _i când lipse_ti, noi pzim pe monahii care locuiesc într-aceast pustie, precum Dumnezeul tuturor ci-a fgduit". Iar el, cu laude mulcumitoare, slvea pe Dumnezeu, care poart grij de toci. Iar despre proorocescul dar, pe care s-a învrednicit a-1 lua marele Paisie, v art urmtoarea povestire: <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Fiindc vestea despre Cuviosul Paisie s-a auzit în toat lumea _i îndemna pe mulci iubitori de fapte bune s mearg _i s ia binecuvântarea lui, pentru aceasta _i Cuviosul Pimen, cel mare între princi, fiind înc tânr într-acea vreme, _i dorind foarte mult a-1 vedea, s-a dus la Cuviosul Pavel _i 1-a rugat s mearg împreun la marele Paisie; cci Pavel era cunoscut _i prieten al lui Paisie _i se ducea des la el. Iar printele nostru Pavel i-a zis:  Fiul meu, m sfiesc s te duc la el, cci e_ti tânr _i acela este înalt la fapta bun. Noi nu ne ducem la el a_a cum se întâmpl, ci cu mult chibzuire _i cu cucernicie, _i nu întotdeauna îl întâmpinm pentru folos, ci la vreme potrivit". Pimen i-a zis:  Dar eu voi rmâne afar din chilia lui când vom merge, _i numai de voi auzi dumnezeiescul lui glas vorbind cu tine, voi lua bucurie covâr_itoare _i voi cunoa_te mare dar. Iar de va fi cu anevoie a auzi glasul lui, de voi pipi numai chilia lui, voi dobândi mântuire; iar când vei ie_i din chilia lui, voi sruta picioarele tale, care au clcat pmântul acela, pe care calc frumoa­sele lui picioare, _i cu aceasta voi dobândi binecuvântare îndestulat". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea zicând Pimen, Cuviosul Pavel s-a minunat de smerenia lui _i de multa credinc ce avea ctre Paisie. Deci, luându-1 împreun cu el, s-a dus la Paisie. ^i, ajungând la chilia lui, Pavel a intrat singur înuntru, iar dumnezeiescul Paisie, primindu-1 printe_te _i priete­ne_te, 1-a întrebat despre Pimen. Atunci Pavel i-a spus c a rmas afar, cci se sfie_te a intra înuntru. Iar sfântul i-a poruncit s intre înuntru _i a zis ctre Pavel:  Nu este bine a opri pe unii ca ace_tia _i s rmân afar când vin la noi, cci ace_tia mai lesne merg în cer, zice Mântuitorul nostru". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Zicând acestea, a îmbrci_at pe tânrul Pimen _i, binecuvân-tându-1, i-a zis:  O, preaiubite Pavel, s-ci aduci aminte c acest tânr va mântui sufletele multor oameni _i prin dânsul se vor învrednici mulci a dobândi Raiul, cci mâna Domnului, Care îl pze_te _i îl povcuie_te la dumnezeie_tile porunci, se vede cu el". Apoi a pus mâinile sale pe capul lui _i, binecuvântându-1, 1-a trimis înapoi cu Pavel. Deci Pimen câ_tigând ceea ce dorise, slvea foarte mult pe Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Odat având sfincitul Paisie douzeci _i una de zile de postire, i s-a artat Domnul Hristos _i i-a zis:  O, alesul meu, Paisie, mult ru ptime_ti pentru Mine!" Iar el a zis:  Ce mare lucru este aceast proast _i rea ptimire, o, bunul meu Stpân! Mai ales c buntatea Ta îmi d putere". Iar Mântuitorul a zis:  Tot lucrul bun este bineprimit de Mine _i, celor ce-1 fac, le voi da plat întocmai cu ostenelile lor; deci urmeaz-M!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar Paisie L-a urmat pân ce au mers la o pe_ter a pustiei. Atunci Mântuitorul a zis ctre el:  Intr înuntru _i vezi un brbat cu adevrat nevoitor!" ^i intrând Paisie în pe_ter, a vzut un om care se tvlea pe pmânt _i care-_i freca gura _i faca de pmânt. Deci, mirându-se de covâr_itoarea nevoinc a acelui brbat, a ie_it afar, rugându-se ca s afle de la Domnul Hristos pricina nevoincei celei mari a acelui brbat. Iar Domnul i-a zis:  Ai vzut pe nevoitorul Meu, ce fel de osteneli mari rabd pentru Mine?" Paisie a zis:  L-am vzut, Stpâne, _i m-am înspimântat de ostenelile nevoincei lui; dar rog buntatea Ta s-mi descoperi cum are atâta nevoinc?" Mântuitorul i-a zis:  Are numai dou zile de postire _i, iat, îl vezi în ce fel se chinuie_te de foame _i de sete?" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Paisie, auzind acestea, a zis:  ^i cum eu, care am douzeci _i dou de zile de post, n-am ptimit nimic asemenea?" Mântuitorul i-a zis:  Pentru c tu te între_ti de darul Meu _i poste_ti fr de osteneal, iar acela ca un ptimitor, din îns_i voia lui poste_te cu mult osteneal _i, înclzindu-se de dorul pe care-1 are ctre Mine, sufer s ptimeasc mai presus de puterea sa". Apoi Paisie a întrebat pe Domnul:  Ce plat are s ia de la buntatea Ta, pentru cele dou zile?" Domnul i-a rspuns:  Acesta va lua aceea_i plat pentru cele dou zile, la fel cu plata ce ai s-o iei tu pentru cele douzeci _i dou de zile! ^i voi zice deopotriv: Intr în bucuria Domnului tu, _i cie care ai luat cinci talanci _i aceluia care a luat doi, cci întocmai aci fcut binele _i amândoi v-aci artat vrednici dup puterea voastr!" Acestea zicându-le Mântuitorul, S-a fcut nevzut. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci printele nostru Paisie, întorcându-se la chilia sa, _i-a adugat mai multe nevoince _i se ruga lui Dumnezeu s se fac mai presus de hran. Astfel, hrana lui acum nu mai era alta, cum am zis mai înainte, decât împrt_irea în fiecare Duminic cu preacuratul Trup _i cinstitul Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, Iar Mântuitorul, cu iubire de oameni, i S-a artat iar_i robului Su Paisie _i i-a zis:  Ce M mai rogi pentru hran, de vreme ce nu mnânci nimic? Cere altceva, dac îci trebuie!" El i-a zis:  M rog Domnului meu, când ies din aceast pustie _i m duc spre cercetarea fracilor, s am voie s vin îndat înapoi în pustie, pentru c nu sufr s zbovesc în cercetarea altora _i s m lipsesc de a Ta!" Iar Domnul i-a zis:  Nu te întrista de asta, cci atunci când ie_i din pustie Eu nu m deprtez de la tine, ci sunt cu tine". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Pe urm Paisie I-a zis:  M rog bie, Hristoase al meu, sloboze_te-m de mânie!" Iar Domnul i-a zis:  De voie_ti a birui mânia _i iucimea, ia aminte s nu rne_ti ori s ocr_ti ori s defaimi pe cineva; _i, de vei pzi acestea, nu te vei mânia". Paisie iar_i L-a întrebat, zicând:  Stpâne, Iubitorule de oameni _i îndelung rbdtorule, dac cineva face poruncile Tale _i se duce la cei ce Te iubesc pe Tine, ca s slujeasc la trebuincele lor, oare are câ_tig din aceasta, sau pagub?" Domnul i-a rspuns:  Precum cel ce lucreaz într-o carin, ia plat de la stpânul carinii, a_a _i cei ce fac binele _i ajut sau învac pe alcii, vor lua în ceruri plci strlucite". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Apoi Paisie L-a mai întrebat:  Domnul meu, dac cineva se nevoie_te la fapta bun _i sluje_te _i pe alcii, iar altul se nevoie_te numai pentru sine _i pe alcii nu-i sluje_te, se deosebe_te unul de altul?" Domnul i-a rspuns:  Cel ce se nevoie_te numai pentru el este ucenicul Meu, iar cel ce se nevoie_te pentru el _i sluje_te _i pe alcii este fiu _i mo_tenitor al Meu!" Paisie a întrebat iar_i:  Dac cineva se sârguie_te spre slujba altora _i se nevoie_te _i pentru sine cât îi este cu putinc, îns, fiind împiedicat de slujirea altora, nu ajunge la nevoincele celor ce au ni_te împiedicri ca acestea, oare unul ca acesta va lua aceea_i plat ca cei care se nevoiesc mai mult?" Mântuitorul i-a rspuns:  Da, aceea_i plat va lua". Zicând aceasta, s-a suit la cer. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>In prcile Siriei era un nevoitor împodobit cu multe feluri de fapte bune. El, rugându-se odat, i-a venit un gând ca acesta:  Oare a ajuns a se face asemenea cu cineva din cei ce au bineplcut lui Dumnezeu?" ^i, gândind unele ca acestea, a auzit un glas de sus, zicându-i:  Du-te în Egipt _i acolo vei gsi un nevoitor, cu numele Paisie, care se îndeletnice_te cu smerenia _i cu dragostea ctre Dumnezeu ca _i tine". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Atunci, acel cinstit btrân n-a socotit nicidecum osteneala drumului, _i a pornit îndat spre Egipt. ^i ajungând în muntele Nitriei, întreba unde se gse_te Paisie. ^i fiindc numele lui era propovduit de toci, nu s-a ascuns btrânului locul unde locuia Paisie, nici de Paisie nu s-a ascuns venirea btrânului; cci, cum a intrat btrânul în pustie _i mergea drept spre Paisie, îndat Paisie 1-a întâmpinat în drum _i, cunoscându-se între dân_ii prin dumnezeiescul dar, s-au îmbrci_at cu bucurie _i au fcut srutarea cea întru Hristos. Apoi, ducându-se la chilia lui Paisie _i rugându-se, au _ezut. Deci btrânul, începând a gri ctre dumnezeiescul Paisie, vorbea în limba sirian, iar Paisie, fiind egiptean, _tia numai limba egiptean. De aceea, s-a întristat foarte mult c nu încelegea cuvintele cele folositoare de suflet ale btrânului _i, înlcând îndat la cer ochii _i mintea, a suspinat din adâncul inimii _i a zis:  Iisuse Hristoase, Fiule _i Cuvinte al lui Dumnezeu, d-mi darul Tu mie, robului Tu, ca s cunosc puterea cuvintelor btrânului". ^i, o, minune! pentru cerce­tarea Domnului cea repede, îndat, împreun cu cuvântul, vorbea _i încelegea limba sirian. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci vorbind între ei multe, _i-au povestit unul altuia vedeniile ce s-au învrednicit a le vedea fiecare, cu care princi au vorbit _i au petrecut împreun _i ce fapte bune aveau acei princi; _i amândoi erau plini de bucurie pentru o împreun vorbire ca aceea. Iar dup ce au trecut _ase zile _i au sfâr_it câte aveau de vorbit, btrânul voia a se întoarce la locul su. Atunci Paisie a chemat pe ucenicii si _i le-a zis:  Iat, o, preaiubici fii, om sfânt, din cei desvâr_ici în fapta bun, plin de Duh Sfânt _i de dumnezeiesc dar; deci luaci toci binecuvân­trile lui cu cucernicie, ca s le aveci ca pe ni_te turnuri _i straj împotriva vrjma_ilor". Atunci, îndat au czut toci la pmânt _i, închinându-se acelui sfânt btrân, precum se cuvenea, cereau fier­binte rugile _i binecuvântarea lui. Iar acela, fcând rugciune pentru dân_ii, i-a binecuvântat _i, luându-_i rmas bun de la toci, s-a dus. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar dup pucin vreme, a venit la marele Paisie un pustnic, iar ucenicii cuviosului i-au zis:  O, printe, mare câ_tig ai fi nimerit, dac ai fi venit pucin mai înainte, cci a venit la noi un om dumnezeiesc din Siria, strlucit cu mintea _i cu inima, care dup ce ne-a întrit cu cuvinte mântuitoare, s-a dus pucin mai înainte. Dar, dac vrei, poci s-1 ajungi, c nu este departe". ^i alergând pustnicul acela s-1 ajung, dumnezeiescul Paisie i-a zis:  Stai, pentru c acela acum a trecut cale de mai mult de 18 mile, fiind dus de un nor la locuinca sa". Auzind aceasta, toci s-au minunat _i au slvit pe Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Un alt frate s-a dus la marele Paisie s-1 vad, dar gsindu-1 dormind _i având pzitor un înger preafrumos, s-a minunat _i a zis:  Intr-adevr Dumnezeu pze_te pe cei ce ndjduiesc spre Dânsul". Deci s-a întors înapoi, slvind pe Dumnezeu, Cel ce iube_te pe cei ce-L slvesc. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Un monah foarte simplu cu socoteala mincii, era ucenic al Sfântului Paisie _i asculta bine de toate poruncile lui. Acesta, ducându-se odat în Egipt s vând ni_te lucruri de mân, s-a gsit în cale cu un evreu _i mergea împreun cu dânsul. Iar evreul, cunoscând simplitatea monahului, cu pângrita lui limb a vrsat într-însul veninul _arpelui cel strictor de suflete, care-1 avea în inima sa, zicându-i:  O, monahule, pentru ce credeci voi a_a, la întâmplare, în Cel Rstignit, fiindc nu este El Mesia cel a_teptat, ci altul! Pentru c altul este acela, iar nu acesta în Care credeci voi, cre_tinii!" Iar monahul, din nerutate _i din prostimea inimii sale, s-a amgit _i a rspuns:  Poate a_a este, cum zici tu". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i îndat, vai de primejdia ce a ptimit ticlosul, cci a czut din darul Sfântului Botez, precum se va vedea în cele urmtoare, cci întorcându-se în pustie _i vzându-1 dumnezeiescul Paisie, nu voia s-1 primeasc nicidecum, nici chiar s-1 vad, nici a se apropia de dânsul s-i vorbeasc, ci se întorcea de la el. Iar ucenicul, vzând pe btrânul su c se întoarce de la el, s-a întristat foarte mult _i se mira care s fie pricina. De aceea, czând la picioarele lui, i-a zis:  Printe, pentru ce te întorci de la mine, ticlosul, _i nu voie_ti s m vezi, ci te îngreco_ezi ca de o urâciune? Acest lucru nu mi l-ai fcut niciodat!" Btrânul i-a zis:  O, omule, cine e_ti tu c nu te cunosc?" Ucenicul i-a rspuns:  O, printe, dar ce lucru neobi_nuit ai vzut la mine c nu m cuno_ti? Oare nu sunt eu cutare, ucenicul tu?" Btrânul a zis:  Ucenicul meu acela era cre_tin _i avea Botez; dar tu nu e_ti ca acela! Iar dac e_ti ucenicul meu acela, a fugit de la tine Botezul _i semnele cre_tinilor! Spune-mi ce ci s-a întâmplat _i ce ai ptimit pe drum?" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>El a rspuns:  N-am pcit nimic!" Btrânul i-a zis:  Fiule, du-te departe de la mine, c nu sufr a auzi vorbe din gura omului care s-a lepdat de Hristos! Dac ai fi fost tu ucenicul meu, te-ai fi vzut cum erai mai întâi". Atunci el a suspinat adânc _i, vrsând lacrimi care porneau pe btrân spre milostivire, a zis:  Eu însumi sunt ucenicul tu, iar nu altul, _i nu cunosc nicidecum gre_eala fcut _i nici c am fcut vreun ru". Marele Paisie a zis:  Cu cine ai vorbit când te-ai dus pe drum?" Acela a rspuns:  Cu un evreu am vorbit împreun, iar cu altcineva nu".  Ce ci-a zis el _i ce i-ai rspuns tu?"  Nu mi-a spus altceva decât aceasta, c «Hristos nu este acesta la Care v închinaci voi cre_tinii, ci un altul care are s vin». Eu i-am rspuns: «Poate a_a este cum zici tu»". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar btrânul a zis ctre dânsul:  Ticlosule, dar ce este mai ru _i mai urât decât aceasta care ai zis? Cu aceasta te-ai lepdat de Hristos _i te-ai dezbrcat de Sfântul Botez. Deci du-te, plânge-te pe tine cum voie_ti, cci cu mine nu ai parte, deoarece numele tu s-a scris împreun cu aceia care s-au lepdat de Hristos _i te vei munci împreun cu dân_ii!" Acestea auzindu-le ucenicul, a suspinat din adâncul inimii _i se tânguia _i striga, zicând:  Miluie_te-m, printe, pe mine, ru norocitul, c nu _tiu ce s m fac! Din neluarea mea aminte, am lepdat dumnezeiescul Botez _i m-am fcut bucurie diavolilor; îns alerg ctre tine, dup Dumnezeu, nu m trece cu vederea pe mine, ticlosul!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Rugându-se în acest chip ucenicul, cu lacrimi mai mult decât cu cuvinte, a pornit pe btrân spre milostivire. Deci i-a zis:  Fiule, îngduie_te pucin s rog îndurrile _i mila lui Dumnezeu Iubitorul de oameni, pentru tine". Zicând aceasta, ruga fierbinte pe Dumnezeu _i cerea iertare pentru ucenicul su. Iar Dumnezeu n-a zbovit, ci a iertat îndat pcatul ucenicului _i 1-a învrednicit iar_i de darul Sfântului Botez, pentru c dumnezeiescul Paisie a vzut Duhul cel Sfânt intrând ca un porumbel în gura ucenicului; iar duhul cel de hul a ie_it ca un fum, risipindu-se în vzduh. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Astfel s-a adeverit pe deplin c _i-a primit cererea sa _i, întorcându-se, a zis ctre ucenicul lui:  O, fiule, slve_te pe Dumnezeu _i mulcume_te-i împreun cu mine, c a ie_it din tine duhul cel necurat al hulei _i în locul lui a intrat Duhul Sfânt _i ci s-a dat iar_i darul Botezului. Deci ia aminte bine s nu cazi _i altdat în cursele pgântcii din neluare aminte _i din lenevirea ta, nici s-ci dai sufletul s ard în focul muncii pentru vreun alt pcat". Astfel a îndreptat pe ucenic. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Odat, a venit la sfincitul Paisie un btrân cu numele Ioan. Acela umblase multe zile prin pustie _i, fiind obosit tare, avea trebuinc de hran _i de odihn. Deci, dup ce au vorbit mult vreme unul cu altul, Paisie a zis ctre ucenicul su s gteasc masa _i s pun mâncare s mnânce împreun cu Ioan. Iar ucenicul a fcut dup porunca cuviosului. Apoi Paisie a îndemnat pe Ioan s mnânce, c era flmând de mult înfrânare. Iar Ioan i-a zis:  Iart-m c astzi este post _i se cade s postesc pentru pcatele mele cele multe". Dumnezeiescul Paisie, uimindu-se de hotrârea lui, s-a sculat îndat _i, înlcându-_i ochii _i mintea la cer, a zis din adâncul inimii:  Doamne, cerceteaz pe robul tu Ioan, care se nevoie_te cu silinc pentru numele Tu". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar sfâr_itul rugciunii sfincitului Paisie a dat lui Ioan bun _i preaslvit dar, pentru c a venit în uimire _i i s-a prut c a vzut un tânr care cinea în mâini hran _i butur _i îi ddea lui; apoi Ioan, venindu-_i în sine, era plin de bucurie _i stul de hran. Dup aceea, netrebuindu-i lui hran trupeasc, fiind stul de cea îngereasc, s-a sculat _i, mulcumind lui Dumnezeu _i dumnezeiescului Paisie, s-a dus iar în pustie, adugând astfel alt postire la cea dintâi. ^i î_i zicea în sine:  Ioane, ai mâncat cu saturare, deci se cade s poste_ti cu toat osârdia". In acest chip se lupta viteazul _i biruia cu rugciunea Sfincitului Paisie. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Alt monah nou începtor locuia în pustie deosebi _i, suprân-du-se mult de gânduri, s-a dus la marele Paisie _i i-a zis:  Te rog, cuvioase printe, roag-te lui Dumnezeu pentru mine, prostul, c sunt luptat cumplit de draci". Iar cuviosul, cunoscând c el î_i face voia sa _i urmeaz cu osârdie diavolului desfrânrii _i al slavei de_arte _i voind a-1 opri de a se purta fr rânduial _i dup voia sa, a zis ctre dânsul:  O, fiule, nu te lupci cu diavolii, precum socote_ti, fiindc aceia înc n-au simcit c ai venit în pustie; ci te lupci cu gândurile tale. Deci du-te _i te nevoie_te cu bun rânduial _i roag pe Dumnezeu s te cerceteze, c ai s te ispite_ti cumplit de diavoli, _i atunci vei cunoa_te bine asuprelile lor _i ce fel de rele ptimesc cei ce se lupt cu dân_ii". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Zicând acestea, a trimis pe tânr la locuinca lui; apoi a rugat pe Dumnezeu cu tot sufletul s-1 pzeasc nevtmat. Iar mai marele diavolilor, rcnind ca un leu, s-a artat cuviosului, zicându-i:  O, sil! Ce ai cu mine, Paisie, de m izgone_ti _i m nedreptce_ti, eu nesuprându-te pe tine?" Iar cuviosul i-a zis:  Fugi de la monahul cel tânr _i nu-1 supra cu gânduri viclene". Diavolul i-a rspuns cu obrznicie _i cu mult mândrie:  Crede-m, c înc n-am _tiut c a venit acest tânr în pustie, nici nu l-am suprat vreodat, dar el se lupt cu lenevirea sa; îns de acum înainte s se gteasc s încerce ispitele mele cumplite _i asuprelile ce am socotit s i le dau". Cuviosul i-a zis:  Dumnezeu s te certe, vrjma_ule al adevrului _i s te arunce pe tine în focul cel nestins al muncii". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i a_a vicleanul diavol s-a fcut nevzut. Ins afltorul rutcii n-a încetat rutatea sa, ci cele ce a zis, le-a fcut _i cu fapta. ^i pornind rzboi împotriva tânrului monah, a artat tot felul de me_te_ugiri viclene. Iar tânrul, ispitindu-se de miestriile vrjma­_ului _i neputând suferi, a nzuit iar la turnul cel neclintit, adic la marele Paisie _i, povestindu-i ispitele vrjma_ului, îi spunea c nu poate suferi relele ce-i face. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar cuviosul i-a zis:  O, fiule, nu ci-am spus c vrjma_ul înc nu _tie c ai venit în pustie?" Apoi, certându-1 _i sftuindu-1 cum s petreac, s-a întors la rugciune, zicând:  Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule _i Cuvântul lui Dumnezeu, s nu la_i zidirea Ta s o piard vrjma_ul, ci ajut-i lui din cer, c puterea Ta este nebiruit _i toate sunt supuse ei!" ^i îndat i-a stat de fac un înger al Domnului, având pe diavolul legat cu lancuri _i a zis:  Ia-1 pe acest pierztor _i ceart-1 precum vrei. Iat, ci s-a dat legat acela care are mulci oameni legaci cu me_te_ugirile lui viclene". Atunci diavolul a zis ctre Sfântul Paisie:  Vai mie, pân când m munce_ti cu rugciunea ta _i pze_ti prin ea pe toci cei ce locuiesc în pustia aceasta? Ticlos voi fi _i multe voi ptimi, dac voi mai _edea aici, ca s-i pândesc; de aceea m voi duce departe de aici numaidecât". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar dumnezeiescul Paisie i-a zis:  Deprtatule _i vrjma_ule al neamului omenesc, spune-mi pentru ce superi _i ispite_ti pe acest tânr, luptându-1 cumplit? Pentru care pricin lupci de la început cu atâta nebunie _i slbticie împotriva celor ce se nevoiesc? Diavolul a rspuns:  Eu nu m apropii de noii începtori, când încep nevoincele faptei bune; cci darul lui Dumnezeu nu-mi d loc s m apropii de dân_ii, fiindc atunci se nevoiesc cu mare fierbinceal. Iar dup ce, pentru lenevirea lor, se duce de la dân_ii dumnezeiescul dar, atunci m apropii de dân_ii _i îi stpânesc ca pe un vânat gata _i astfel îi am jucrie precum voiesc; de aceea nu-i lupt de la început, pe de-o parte pentru c m ard de fierbinceala _i osârdia ce o au spre fapta bun, precum _i de dumnezeiescul dar; iar pe de alta, pentru c-i defaim, a_teptând s înceteze osârdia aceea, s cad în lenevire, _i atunci s-i lupt, neavând nici o împiedicare. Deci la început nu-i lupt pentru pricinile cele zise; iar când îi vd mult mai fierbinci _i mai osârdnici, sporind spre cele dinainte, atunci nu-i mai ispitesc, ca s nu se uneasc cu darul lui Dumnezeu prin osârdia cea de-a pururea a nevoincei _i a sporirii lucrurilor celor bune, _i s se fac nebiruici". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea le zicea diavolul fr voia sa, apoi îndat a fugit. Iar de atunci monahul a scpat de suprarea diavolului _i n-a mai putut zavistnicul s-1 ispiteasc. Deci, întrindu-se fratele prin rugciunile sfincitului Paisie, a svâr_it cu plcere de Dumnezeu pustniceasc petrecere _i s-a odihnit în lini_te. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>In vremea când m-am dus eu - zice Cuviosul Ioan, scriitorul acestei vieci -, ctre dumnezeiescul Paisie ca s m îndulcesc de dânsul, au venit la el câciva monahi, ca s se mângâie de cuvintele lui cele folositoare, zicând:  Spune-ne nou, printe, cuvânt mântuitor de suflet". Iar el le-a zis:  Pzici predania sfincilor _i mai mult decât cele rânduite s nu cutaci s faceci". Monahii au zis:  Mai spune-ne _i altceva de suflet folositor din cele ce se potrivesc monahilor". Iar dumnezeiescul Paisie, vzând cu ochii si cei prevztori _i cunoscând cugetele _i gândurile lor, i-a spus fiecruia dintre dân_ii ce gândea _i care dintre cele ce gândeau erau bune _i care rele _i din ce pricin le-au venit lor ni_te gânduri ca acestea. Iar monahii, minunân-du-se de aceasta, mi-au spus mie aparte:  într-adevr, printe Ioane, toate patimile inimilor noastre, pe care numai singur Dumnezeu le cunoa_te, ni le-a artat nou una câte una". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Atunci eu le-am spus din cele ce m-am adeverit de multe ori:  Credeci-m c cele ce le-am gândit în mintea mea _i cele ce le-am fcut eu singur, mi le-a artat de multe ori cu bucurie, când ne întâlneam, _i toate mi le spunea, ca _i când ar fi fost împreun cu mine". Deci monahii au zis: Minunat este Dumnezeu întru sfincii Lui! _i s-au dus. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Un frate, urmând voii sale _i fcându-_i socoteala sa, a lsat pustia _i s-a dus aproape de o cetate _i s-a sl_luit acolo. Dar, pentru c adeseori mergea în cetate s-_i vând lucrul mâinilor sale, i s-a întâmplat de a întâlnit o femeie evreic care ardea de îndrgirea sataniceasc ce o avea spre el. Iar monahul, amgindu-se de gânduri prin lucrarea diavoleasc, s-a prins în cursele evreicei _i a czut. O, dar cel mai cumplit este c s-a lepdat de credinca cre_tineasc _i a luat credinca evreiasc; _i a locuit împreun cu femeia _i atât de mult a urmat sfatul ei, încât s-a fcut asemenea cu ea la pgântate. Iar acea femeie de trei ori blestemat a czut într-o a_a pierzare fr de fund _i a ajuns întru atâta neru_inare, încât de multe ori punea capul ticlosului aceluia în bracele sale _i, deschizându-i gura, curca cu un lemn subcirel dincii lui ca s nu se întâmple s fi rmas vreun mrgritar din Sfânta Imprt_ire a Preacuratelor Taine. O, ce nedumnezeire! <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^tiu c v-aci întristat _i v-a durut inima, fracilor, auzind unele ca acestea, dar eu m înspimânt de îndelungata _i marea rbdare a lui Dumnezeu! Cci v voi spune _i lucrul cel preaslvit ce s-a fcut cu dânsul, ca s v minunaci de nemrginita iubire de oameni a lui Dumnezeu _i de dumnezeiasca lui cercetare cu care ne cerceteaz de sus. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci omul acela, care cu neascultarea lui s-a desprcit de cre_tini pentru pgântatea sa, mai pe urm - dup o vreme oarecare -, luminându-se de lumina dumnezeie_tilor iconomii, _i-a venit în sine _i s-a cit de ceea ce a fcut, dintr-o pricin ca aceasta. Câciva monahi care locuiau în pustia aceea, în care pustnicea _i el mai înainte, mergând în ora_ul acela pentru trebuincele lor, au trecut pe lâng casa acelei evreice, iar el vzându-i pe dân_ii, s-a rnit la inim, aducându-_i aminte de vechea _i sfincita viac de ob_te a monahilor. Deci i-a întrebat pe ei de unde sunt, cum se numesc _i pentru care pricin au venit în acel ora_. Iar monahii au rspuns c sunt ucenici ai dumnezeiescului Paisie din Nitria _i au venit în ora_ pentru oarecare trebuinc. Atunci acela i-a rugat s spun marelui Paisie s roage pe Dumnezeu pentru el, ca s-L îmblânzeasc cu rugciunile lui _i s fie slobozit de miestriile vrjma_ului. Iar monahii i s-au fgduit c vor face porunca lui _i vor ruga pe marele Paisie s se roage lui Dumnezeu pentru mântuirea lui. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci întorcându-se monahii în pustie, au artat dumnezeiescului Paisie cele întâmplate acelui ticlos _i cele ce i-a rugat. Iar cuviosul, auzind acestea, a suspinat din adâncul inimii _i a zis:  Vai, fiii mei iubici, câci oameni mari au czut din dumnezeiescul dar, din pricina femeilor! Aducerea aminte a acelora o avem în dumnezeiasca Scriptur de la strmo_ii no_tri cei de demult. Pentru c nu poate vrjma_ul a ridica alt unealt mai îndemânatic pentru a pierde pe oameni decât femeia; cci, uneltind aceast arm, adic pe femeie, obi_nuie_te a birui pe oamenii cei mari, precum _tici c prin femeie a biruit pe marele David, pe strmo_ii _i nepocii lui. De aceea, se cade s rugm _i noi de-a pururea pe Dumnezeu, ca s ne izbveasc de ni_te ispite ca acestea ale vrjma_ului". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea zicând Cuviosul Paisie, a fcut rugciune pentru cel ce a czut, zicând:  Doamne Iisuse Hristoase, Fiule _i Cuvântul lui Dumnezeu, nu lsa zidirea mâinilor Tale s piar pân în sfâr_it, ci caut cu nerutate spre dânsul, din cere_tile Tale loca_uri _i prime_te rugciunile ce-bi aduc, pentru cel ce s-a lepdat de Tine mai înainte _i acum a venit iar_i întru sine _i î_i cunoa_te gre_eala ce a fcut-o. Deci rog buntatea Ta, s-1 chemi din nou la pocinc!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>In acest chip rugându-se cuviosul multe zile _i înduplecând buntatea lui Dumnezeu ca s se milostiveasc spre zidirea Sa, rugciunea sa a fost auzit _i Mântuitorul, artându-se lui, 1-a întrebat - El, Care pe toate le _tie - pentru cine Il roag, zicând:  Nu cumva sluga Mea, Paisie, se roag pentru acela care s-a lepdat de Mine, care a ie_it din rânduiala Mea _i s-a dus cu potrivnicii Mei, acela care într-o vreme era monah _i acum s-a fcut evreu?" Cuviosul a rspuns:  Pentru acela m rog, Iubitorule de oameni, Doamne, cci, cutând la îndurrile Tale Care totdeauna chemi pe toci la pocinc _i nu voie_ti moartea pctosului, ci a_tepci întoarcerea lui, am îndrznit s rog buntatea Ta pentru el. Deci Te rog, auzi-m pe mine, robul Tu, _i ca un milostiv ce e_ti, cheam iar_i oaia Ta cea rtcit". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Atunci Mântuitorul a zis ctre el:  Dac voie_ti s miluiesc pe acest pctos _i lepdat de credinc _i din nou s-1 chem la pocinc, se cuvine s prime_ti tu ca s iau din rspltirile _i plcile ce ai s iei pentru nevoincele tale _i s dau în locul acestora iubirea Mea de oameni lui, care este vrednic de nenumrate munci". Paisie i-a rspuns:  Da, Doamne, primesc cu bucurie! îns eu nu _tiu de se afl în mine vreun lucru care s fie bine plcut înaintea Ta! Dar din a Ta buntate mai ales, prin care _i mie fcându-mi-se bine în fiecare zi, mulcumesc bie; revars peste el mila Ta, pentru c eu de aici m mulcumesc s m muncesc în locul aceluia _i el s se mântuiasc, decât s m îndulcesc de ale Tale faceri de bine, iar acela s se munceasc!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i îndat a zis Mântuitorul:  Vrednic de mirare este buna socoteal _i dragostea ce o ai ctre aproapele tu, Paisie, fiindc urmezi dragostei ce o am Eu ctre oameni! Deci de vreme ce ai ales s cazi din vrednicia ta pentru mântuirea pctosului, iat, nu vei cdea din vrednicia ta _i pctosul se va mântui, dup rugmintea ta!" Acestea zicându-le Mântuitorul, S-a suit la cer. Iar dup pucin vreme, acea femeie rea a murit, iar Isaac - acesta era numele monahului cel czut - s-a dus iar_i în pustie _i, fiind catehizat de marele Paisie, a primit credinca sa cre_tineasc cea de mai înainte _i a petrecut cu mare osârdie viaca cea pustniceasc. ^i trecând rm_ica viecii sale în ascultare, în nevoinc cinstit _i în statornicie îmbuntcit, s-a odihnit în Domnul. ^i a_a acela a dobândit mântuire cu rugciunile sfincitului Paisie, iar noi, auzind preaslvitele lui minuni, se cuvine a slvi _i a mri pe Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>In mnstirea marelui Paisie era un preot care avea cuget lumesc _i când ceilalci monahi voiau s mearg la cuviosul ca s aud cuvintele lui cele folositoare de suflet, se ducea _i el _i auzea dumnezeie_tile cuvinte; dar nu lua nici un folos din ele, pentru c nu avea scop bun, nici inim curat. ^i nu numai c nu se folosea, dar _i batjocorea cuvintele cuviosului _i le strica cu alte cuvinte lume_ti. Deci, ceilalci monahi scârbindu-se, s-au dus la un btrân iubitor de Dumnezeu _i cârteau împotriva acestui preot; iar btrânul acela s-a dus împreun cu ei la marele Paisie, urmându-le _i preotul acela. Deci btrânul, ducându-se la cuviosul, i-a zis deosebi:  S _tii, printe, c acest preot pricinuie_te vtmare _i sminteal fracilor; deci se cuvine s opre_ti pornirea lui cea fr de rânduial _i s o îndreptezi cu certri". Iar marele Paisie i-a zis:  De mult a_ fi fcut ceea ce-mi zici, de a_ fi cunoscut c s-ar fi folosit; dar iat, diavolul st gata s-1 târasc în pierzare _i când va auzi de la mine vreun cuvânt aspru, va fugi dintre fraci _i se va duce în lume. Atunci m voi arta eu vinovat _i pricinuitor al pierzrii lui, pentru c n-am putut s rabd un frate ce este luptat de vrjma_ul; îns se cade s rugm pe Dumnezeu s-1 scape de o patim ca aceasta". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea zicând, au fcut rugciune pentru preot ctre Dumnezeu _i îndat au izgonit dintr-însul pe diavolul obrzniciei _i al neru_inrii. ^i îndat preotul s-a umplut de pocinc _i, având mustrarea con_tiincei, se întrista mult. Deci, mrturisindu-_i gre_elile sale mai mult cu lacrimi decât cu cuvinte, cerea iertare pentru cele fcute, fgduind s se îndrepteze. ^i de atunci înainte s-a fcut cucernic _i blând, _i asculta cu evlavie dumnezeie_tile cuvinte ale cuviosului _i le împlinea cu bucurie. De aceea, covâr_ind pe mulci în faptele bune, s-a fcut pustnic iscusit, cu lucrarea rugciunilor sfinci­tului Paisie _i cu ajutorul mult îndelungatei rbdri a lui Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar acum noi vom povesti alt minune prea înfrico_toare, prea slvit _i mai înalt decât toate povestirile. Odat rugându-se Sfântul Paisie în chilia sa, a mers la el Hristos cu doi îngeri, precum a mers _i la patriarhul Avraam, _i i-a zis:  Bucur-te, Paisie, astzi trebuie s ne gzduie_ti!" Iar Paisie, urmând patriarhului, i-a primit cu osârdie, îns nu se silea s pregteasc mâncri _i buturi ca Avraam, ci a gzduit pe Acela ce este pretutindeni cu socoteal curat. Apoi, punând ap în spltoare, a splat - o, minune! pentru pogorârea cea desvâr_it a Domnului - preacuratele Lui picioare. Astfel, Paisie se silea cu osârdie la primirea de strini, iar Mântuitorul îi arta lui cu iubire de oameni dragostea Sa cea mare. ^i fiindc din buntcile primirii de strini nu este alta mai bineprimit decât a spla cineva picioarele celor ce vin la el, _i aceasta a svâr_it-o Paisie, de aceea Mântuitorul a zis ctre dânsul:  Pace cie, slugii Mele", apoi S-a fcut nevzut. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar dumnezeiescul Paisie, învpindu-se de dumnezeiasca dragoste a acelei vorbiri cu Mântuitorul, _i urmând pe Cleopa, adic având ca acela inima arzând, a alergat la apa aceea care a splat picioarele Lui, pe care i-o lsase Hristos ca un lucru mare _i vrednic de credinc, _i a but-o cu osârdie _i mare poft, lsând pucin _i ucenicului su, care era dus în Egipt. Iar acela venind foarte ostenit din cltorie, cuviosul i-a zis:  Du-te fiule, la spltoare _i bea apa ce este într-însa ca s stingi setea ce o ai din pricina ar_icei soarelui". Iar ucenicul a zis c va face dup porunca lui, îns gândea altceva în inima sa, zicând în sine:  Eu am venit cu atâta ar_ic _i btrânul, în loc s m trimit la izvor ca s beau ap curat _i rece, îmi porun­ce_te fr socoteal s beau ap din spltoare, care este murdar!" Acestea le gândea ucenicul, iar cuviosul a zis iar_i:  Du-te, fiule, la spltoare _i bea!" Iar ucenicul a zis:  M duc", îns nu s-a dus. Iar cuviosul i-a zis pentru a treia oar s bea, dar n-a ascultat. Atunci i-a zis cuviosul:  O, fiule, ai luat plata neascultrii tale, adic te-ai lipsit de dumnezeie_tile daruri!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea auzind ucenicul, s-a întristat foarte mult _i alergând la spltoare, n-a mai gsit nimic _i a zis ctre btrân:  Printe, nu gsesc ap în spltoare ca s beau". Iar dumnezeiescul Paisie a zis ctre el:  Cum este cu putinc s mai afli, fcându-te nevrednic? Pentru c neascultarea alung darul de la cel neasculttor, precum _i ascultarea îi aduce darul celui asculttor". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar ucenicul, întristându-se de cele ce a auzit, a întrebat:  Ce era acel mare dar de care m-am lipsit, _i cum s-a _ters din spltoare?" Iar cuviosul i-a povestit dup aceea toate cele fcute, precum am spus mai înainte, zicându-i lui înc _i aceasta:  De vreme ce ai rmas în neascultare _i n-ai primit a bea apa aceea, pentru care ci s-a poruncit de trei ori s bei, pentru aceasta s-a pogorât din cer un înger al Domnului _i, luând cu toat cucernicia acea sfânt ap, s-a suit iar_i la cer". Auzind ucenicul aceasta, s-a înfrico_at _i s-a cutremurat de acea povestire, rmânând mult vreme fr glas. Apoi, venindu-_i în sine, plângea _i se tânguia de acea primejdie, strigând:  Vai mie, ticlosul, ce buntate mare am pierdut! Acea buntate, zavistnicul diavol nu m-a lsat s-o dobândesc!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar dup ce, cu ni_te cuvinte ca acestea, s-a plâns _i s-a cit, cerea cu lacrimi ca s afle mil. Deci btrânul, milostivindu-se spre dânsul, i-a zis:  Fiule, Adam a czut din Rai pentru neascultarea sa _i în locul viecii ve_nice a câ_tigat moartea; deci a fost izgonit ca un nevrednic pentru slava aceea _i pentru buntcile lui. In acela_i fel e_ti _i tu. Fiindc n-ai ascultat porunca mea, ai czut din darul care aveai s-1 dobânde_ti! Dar, de vreme ce te întristezi mult _i te pocie_ti, ridic-te din cderea neascultrii _i f ascultare, îmblânze_te cu fierbinceal pe Dumnezeu _i cere de la Dânsul iertarea ta; cci Dumnezeu Se milostive_te spre cei ce se pociesc _i miluie_te pe cei ce-L roag". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Astfel s-a mângâiat ucenicul de cuvintele btrânului su _i a rbdat pucin vreme. Dar el, aducându-_i aminte iar de rul ce a ptimit, se întrista cu totul _i nu avea mângâiere. Atunci s-a dus iar_i la btrân _i i-a zis:  Printe, nu am odihn nicidecum din pricina gândurilor. Cum îmi aduc aminte de darul ce l-am pierdut, plâng nefericirea mea _i nu _tiu ce s fac; pentru c, din pricina gândurilor, m cufund în dezndejde. Deci d-mi voie s m duc la vreun btrân iscusit, la care vei crede de cuviinc, doar voi gsi odihn de gânduri, _i m voi slobozi de întristare". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar dumnezeiescul Paisie, luând pucin pâine, a dat-o ucenicului lui _i i-a zis:  Ia pâinea aceasta _i du-te în cutare cetate _i, lâng zidul cetcii în partea dreapt, vei afla un om srac _ezând pe ni_te gunoi, batjocorit _i lovit cu pietre de copii. Acelui om d-i pâinea _i vei auzi de la dânsul, cu dumnezeiasca cuviinc, cele de folos cie!" Atunci ucenicul, luând pâinea, îndat a plecat _i, ducându-se în cetatea aceea, a gsit pe acel om _i a_tepta s înceteze jocurile copiilor, ca s se apropie de dânsul. Dar acela, vzându-1, îndat i-a zis:  Vino aproape _i-mi d binecuvântarea - adic pâinea - ce mi-a trimis-o btrânul tu!" ^i apropiindu-se ucenicul, sracul acela a luat pâinea în mâinile lui _i, srutând-o, îl întreba:  Cum se mai afl sfincitul Paisie, c mult doream s aflu despre dânsul. Iar tu, fiule, de ce te îndoie_ti de câte îci zice cie _i nu te pleci la poruncile lui? Nu _tii c, pentru neascultarea ta, te-ai lipsit de apa aceea dumnezeiasc _i de darul ce urma s-1 iei dintr-însa? ^i tu înc nu-1 asculci _i nu te pleci sfatului lui, ci vii ctre altul? Eu te asemn cu cel ce cine în mân ap curat _i rece _i nu bea dintr-însa, ci merge în alte prci _i caut s afle ap ca s-_i potoleasc setea sa. Deci du-te _i supune-te btrânului tu, marelui Paisie, c cine nu se supune lui, acela nu se supune nici poruncilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos!" Acestea auzindu-le ucenicul, s-a întors slvind pe Dumnezeu _i de aici înainte fcea ascultare la toate poruncile Sfincitului Paisie. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dar n-a trecut mult vreme _i iar_i, aducându-_i aminte de darul de care s-a lipsit, î_i plângea paguba sa _i iar_i ruga pe marele Paisie s-i dea voie s mearg la cel ce _edea pe gunoi. Iar Cuviosul Paisie îi zicea s nu plece, dar fiindc nu se supunea, ci dorea s mearg iar_i la dânsul, pentru c era suprat de gânduri, i-a zis:  Fiule, omul acela s-a odihnit întru Domnul! Dar, fiindc te vd c ai ndejde doar ctre omul acela _i te pleci sfatului lui, îci dau voie. Deci du-te în partea dinspre miaznoapte a cetcii _i, gsind acolo un mormânt, intr într-însul _i vei afla acolo îngropate trei trupuri de brbaci sfinci, care s-au învrednicit de daruri prooroce_ti. Aceia, cunoscându-_i mai înainte sfâr_itul viecii lor, s-au dus _i s-au a_ezat în mormântul acela. Acestea vzându-le, zi celui ce zace în mijlocul celor doi: «Robul lui Dumnezeu, Paisie, cu puterea lui Iisus Hristos, Care a înviat pe Lazr cel mort de patru zile, îci porunce_te s te scoli ca s-mi spui cele cuviincioase _i de folos pentru mine!»" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Atunci ucenicul, alergând cu osârdie, s-a dus în partea dinspre miaznoapte a cetcii _i, aflând mormântul, a intrat înuntru. ^i a zis ctre cel adormit, dup porunca btrânului. ^i, o, minune! îndat mortul s-a sculat _i a zis:  Pentru ce nu te-ai plecat mie, care ci-am zis s te supui poruncii btrânului tu? Deci du-te _i te supune lui fr îndoial. ^i ascult cuvintele lui, de voie_ti a te mântui; cci cel ce nu se supune cuvintelor lui, cu adevrat se împotrive_te poruncilor lui Hristos!" Acestea zicându-le mortul, iar_i a adormit; iar ucenicul, minunându-se, s-a întors ctre sfincitul Paisie _i i-a povestit toate. De aici înainte s-au împcat gândurile lui _i avea grij s câ_tige prin ascultare buntcile ce le pierduse prin neascultare. Astfel el cre_tea în sporirea faptei bune _i a desvâr_irii. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Altdat au venit la marele Paisie doi fraci _i au locuit împreun cu fracii aceluia. ^i fcând destul vreme ascultare, adeseori rugau pe cuviosul s le dea voie s locuiasc deosebi în pustie. Iar acela, vzând osârdia lor, le-a dat voie. Deci, ducându-se la dorita lini_te, se nevoiau mult în pustnicie, izgonind de la dân_ii asupririle vrjma­_ului. Dar diavolul, urtorul binelui, ca un mult iscusit, a pornit rzboi împotriva lor prin alci monahi, astfel: Din lucrarea vicleanului, un oarecare hoc a furat lucrurile unuia ce locuia în pustie _i, cercetând el s afle cine i le-a furat, a auzit de un btrân ce avea darul mai înainte vederii _i poate s-i arate pe hoc. Deci s-a dus la dânsul, cutând s afle cine i le-a furat. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dar btrânul acela nu era cu adevrat înaintevztor din dumnezeiescul dar, ci proorocea din lucrarea diavoleasc. De aceea a zis ctre cel ce-1 întreba:  Acei doi monahi ce au venit acum nu demult _i s-au sl_luit în aceast pustie, aceia ci le-au furat; deci s nu-i la_i, pân ce nu ci le vor da". Acestea auzindu-le el, s-a dus la egumenul lavrei _i, luând straj, s-a dus la cei doi fraci _i, târându-i _i btându-i, i-a adus în lavr _i i-a pus la închisoare, _i ca pe ni_te fctori de rele _i hoci i-a osândit la moarte. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar cuviosul Paisie, cunoscând prin dumnezeiescul dar ispita fracilor, s-a sculat îndat _i s-a dus la lavr; _i aceasta în_tiincându-se, s-au dus toci princii la dânsul _i împreun cu dân_ii era _i acel rtcit btrân, care se socotea înaintevztor. Iar dup ce au dat toci cuviincioasa srutare cuviosului, i-a întrebat:  Ce aci fcut, fracilor, cu acei doi tineri ce petreceau în lini_te?" Aceia i-au rspuns:  Sunt hoci, printe, _i pentru necuviincioasa lor fapt au fost pu_i la închisoare". Cuviosul i-a întrebat:  ^i cine v-a spus vou cum c sunt ei hoci?" Atunci ei au rspuns:  Acest btrân înainte vztor ne-a spus". Iar cuviosul a întrebat pe btrân, dac acei tineri sunt cu adevrat hoci! ^i acela i-a rspuns c sunt hoci cu adevrat, cci proorocia lui este dumnezeiasc. Atunci dumnezeiescul Paisie i-a zis:  Dac ar fi fost de la Dumnezeu darul proorocie tale _i nu din amgire diavoleasc, atunci nu s-ar fi artat diavolul în gura ta!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea auzindu-le princii, s-au tulburat _i s-au înfrico_at tare, deoarece cuvintele sfincitului Paisie erau adevrate _i fr nici o îndoial. De aceea, ocrând pe btrânul acela, l-au îndemnat s-_i cear iertare de gre_eala sa. Iar acela, înfrico_ându-se, a czut la picioarele cuviosului, zicând:  Iart-m, sfincite printe, _i te roag pentru mine, rtcitul!" ^i rugând cuviosul pe Dumnezeu pentru dânsul, îndat a ie_it din gura lui diavolul slavei de_arte _i s-a artat tuturor ca un porc. Deci, ie_ind cu mult mânie _i turbare, s-a repezit asupra cuviosului, voind a-1 rupe cu dincii; dar dumnezeiescul printele nostru Paisie, certându-1, 1-a aruncat în prpastie _i 1-a pierdut. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar acel btrân rtcit, nu numai c a scpat de diavol, dar a vzut _i amgirea ie_ind dintr-însul _i, prihnindu-se pe sine, s-a po­cit. Deci, tânguindu-se _i plângând mult pentru gre_eala sa, tvlin-du-se pe pmânt, ruga pe cuviosul s-i ierte gre_elile cele fcute în trecut, fiind amgit. Asemenea _i ceilalci monahi care printr-însul se rtciser, ocrându-se pe sine, _i-au cerut iertare. Apoi au chemat _i pe cei doi tineri pe care îi clevetiser, _i _i-au cerut iertare pentru necinstea _i pedeapsa ce le-au fcut. Iar printele nostru Paisie, întristându-se pentru toci aceia, i-a sftuit cele cuviincioase _i potrivite. Dup aceea, luând la o parte pe egumen, i-a artat locul unde se aflau lucrurile cele furate ale pustnicului, nespunând pe hoc, _i s-a întors în pustie. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i auzind câte a artat Dumnezeu oamenilor prin Cuviosul Pavel, s-a dus la dânsul. Deci, întâlnindu-se unul cu altul, erau nedesprcici _i se ajutau unul pe altul. ^i erau ca un zid tare, îndulcindu-se cu bucurie de buntcile lini_tii _i în fiecare zi aflau noi nevoince de pustnicie _i de mai înalt petrecere. Sfincitul Paisie era btrân _i de o vârst cu dumnezeiescul Pavel; iar dup suflet era prea osârdnic, _i de aceea zicea dumnezeiescului Pavel:  S ne nevoim de-a pururea _i s ne ostenim pân avem vreme; pentru c, atât cât trim, Domnul nostru nu se mulcume_te s încetm vreodat de la lucrarea celor bune; _i o s ne fie fric _i ru_ine dac vom fi gsici lene_i în vremea morcii noastre". Iar sfincitul Pavel, auzind cu bucurie dumnezeiasca lui sftuire, a zis:  Iat eu, o, preabunule între princi, urmez sftuirii tale; cci, având îndrzneal la rugciunile tale, cred c Dumnezeu ne va învrednici s svâr_im aceast viac dup socoteala ta, în lucrarea faptelor bune". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci amândoi erau fctori de minuni, doctori iscusici ai sufle­telor _i ai trupurilor, rugtori ctre Dumnezeu pentru toci _i tuturor mijlocitori de mântuire. Ins povestirile dumnezeiescului Pavel fiind multe, le lsm altuia s le povesteasc. Asemenea _i ale Sfincitului Paisie, fiind prea multe _i necuprinse, am spus pucine din cele multe, ca s îndemnm pe asculttori spre urmarea lor; cci nu ajunge cuvânt s arate cu de-amnuntul preaînalta petrecere a Sfântului Paisie _i nici el nu voia s se cunoasc isprvile lui, pentru smerenia lui cea desvâr_it. Chiar _i celor ce-1 întrebau:  Care fapt este mai înalt decât toate faptele bune?", el le rspundea:  Acea fapt este mai bun, care se face în ascuns". Altdat, fiind întrebat cu aceea_i întrebare, a rspuns:  Mai înalt decât toate faptele bune este a urma cineva sfatului altora _i nu voincei sale". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>El trecea _i vremea lini_tii _i vremea viecii împreun cu bine _i cu plcere de Dumnezeu. In lini_te iubea dumnezeiasca suire _i prietenie; iar în petrecerea împreun cu alcii dorea mântuirea celorlalci. Dar cel mai minunat este c n-a lsat vreodat s înceleag cineva revoinca lui în viaca de ob_te _i când urma s fie slvit pentru vreo fapt a sa, o lsa îndat _i uneltea alta, ca s se pzeasc nevtmat cea mai dinainte _i s nu se prpdeasc cu laudele; cci, dup adevr, lauda de la oameni este mare primejdie _i pucin câ_tig au cei ce se nevoiesc pentru laud. Pentru aceasta _i Domnul ne porunce_te, zicând: S nu cunoasc stânga, ce face dreapta ta. Dar de aici înainte este vremea ca s vorbim _i despre fericitul sfâr_it al Cuviosului Paisie. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Ajungând la adânci btrâneci _i strlucind cu faptele bune ca o stea luminoas, acest mare om al lui Dumnezeu a fost chemat de Dumnezeu ctre fericirea cea din ceruri. Trupul lui l-au îngropat cu cinste mulcimea monahilor, iar duhul lui s-a suit la viaca ve_nic. Dup aceea, n-a trecut mult vreme _i s-a dus _i pururea pomenitul Pavel la viaca ve_nic _i la strlucirea sfincilor, acolo unde avea ceata dumnezeiescului Paisie, ca împreun s se îndulceasc fericitele lor suflete de odihna aceea, precum _i în aceast viac de acum au ptimit împreun în ostenelile pustniciei. Dar nu numai sufletele lor sunt unite în cer, ci _i trupurile de_i s-au desprcit _i s-au pus în locuri osebite, îns n-a trecut mult vreme, _i s-au unit iar_i, punându-se în acela_i loc, dup cum urmeaz. Deci se cuvine ca cititorii s ia aminte la aceast povestire, c li se va arta o minune preaslvit. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dup ce s-a svâr_it marele Paisie, dumnezeiescul Pavel s-a dus în pustia cea mai dinuntru. Acolo, dup pucin vreme, s-a svâr_it _i el _i a fost îngropat cu evlavie _i cu cinste. Apoi, auzind printele nostru Isidor despre moartea marelui Paisie, a intrat într-un caic _i s-a dus la locul unde zceau sfintele moa_te ale Cuviosului Paisie. Deci, luându-le cu toat cinstea _i srutându-le, le-a pus într-un sicriu ce-1 avea gata, ca pe un lucru mare _i vrednic de cinste _i mai scump decât toat vistieria _i s-a întors înapoi, aducându-le cu el în caic, ca s îmbogceasc cu dânsele patria sa, Pisidia. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar dup ce a mers destul cale pe mare, cltorind cu laude _i cu prea mare bucurie, a ajuns în dreptul pustiei, unde erau sfintele moa_te ale Cuviosului Pavel. Acolo caicul s-a oprit _i nu mai mergea înainte; ci, ca _i când ar fi fost viu _i însuflecit, se abtea în alt parte _i se tot pornea spre pustia dumnezeiescului Pavel; deoarece _i Sfincitul Paisie cerea obi_nuita petrecere împreun cu Cuviosul Pavel. Iar oamenii caicului, silindu-se a porni mai departe, au încercat dou zile în tot felul, dar n-au putut; de aceea au cunoscut c erau cinuci acolo de Dumnezeu, iar nu din alt pricin. ^i ne_tiind ce s fac, s-au lini_tit _i au lsat caicul necârmuit ca s mearg încotro s-ar porni. Iar caicul, cârmuindu-se de mân nevzut, a mers _i a stat nemi_cat la uscat, a_teptând s ia povara sa. Vzând aceasta, cei ce erau în caic aveau mare întristare _i nedumerire. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dar, într-acel ceas, a venit la mal un btrân din princii cei vestici ai pustiei aceleia, care se numea Ieremia, _i a zis ctre ei:  O, oameni buni, pentru ce v luptaci împotriva dumnezeie_tii minuni, pe care o vedeci, cci este peste fire! Pe prietenul _i împreun pustnicul su, pe dumnezeiescul Pavel îl cheam marele Paisie _i, vrând a se aduce _i a se pune cinstitele moa_te ale aceluia împreun cu ale sale, a adus caicul aici. De aceea, ie_ind degrab _i cutând sfintele lui moa_te _i gsindu-le, s le luaci, ca s fie împreun _i sfintele lor trupuri". Iar cinstitul printele nostru Isidor _i cei împreun cu el, înconjurând pustia aceea, cutau sfintele moa_te ale dumnezeiescului Pavel _i, gsindu-le, le-au luat _i le-au adus la caic, avându-le ca pe o vistierie mai strlucit decât aurul _i decât pietrele cele de mult prec. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i minune s-a fcut atunci, cci cu adevrat erau cârme ace_ti doi mari princi, Pavel _i Paisie. Ei cârmuiau caicul în toat calea aceea _i-1 izbveau de toat împiedicarea, pân l-au dus nevtmat la Pisidia. Iar marele Isidor a adus cinstitele moa_te ale sfincilor cu toat cântarea de laud _i cu cinste la mnstirea ce o zidise. ^i câci erau supraci de diavoli, ori ptimeau de vreo alt neputinc, alergau la sfintele lor moa_te _i, numai apropiindu-se de ele, se vindecau. De atunci înainte câte preaslvite minuni a lucrat Dumnezeu prin ei, nu este cu putinc a le numra cineva. Iar eu, smeritul Ioan, am povestit numai aceste pucine din cele multe, spre slava Tatlui, a Fiului _i a Sfântului Duh, acum _i pururea _i în vecii vecilor. Amin. </font> <center><br><a class="altele" href=#top>La începutul paginii</a> | <a class="altele" href="index.html#27">Vieþile Sfinþilor pe luna iunie</a></center> <center><br><br><iframe src="../../reclama-jos.html" height=60 width=468 marginwidth=0 marginheight=0 hspace=0 vspace=0 frameborder=0 scrolling=no></iframe></center> </TD></TR></TBODY></TABLE></TD></TR></TBODY></TABLE></TD></TR></TBODY></TABLE><BR> <DIV align=center><FONT face=Verdana size=1 color=#ffffff>Site realizat de <a href="mailto:bogdan_world@yahoo.com" class="jos">Bogdan Webdesign</a> si sponsorizat de <a href="http://www.ortodox.as.ro" target="_blank" class="jos">http://www.ortodox.as.ro</a>.<br> Multumesc lui <b>Dumnezeu</b> pentru ajutor.</FONT> </DIV></TD></TR></TBODY></TABLE></BODY></HTML>