ÿþ<html> <head> <title>Viata Cuviosului Onufrie cel Mare </title> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-2"> <meta name="keywords" content="cuviosul david din tesalonic"> <meta name="description" content="Vietile Sfintilor - 12 iunie - Viata Cuviosului Onufrie cel Mare "> <link href="../../butoane/scris.css" rel="stylesheet" type="text/css"> </HEAD> <BODY bgColor=#f1f2ea leftMargin=0 topMargin=0 marginwidth="0" marginheight="0"> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width=780 align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD width="180" vAlign=bottom background="../../butoane/background-sus.jpg" bgColor=#a6ab8d><div align="center"><IMG src="../../butoane/icoana-sus.jpg"></div></TD> <TD width="600" align=middle vAlign=center background="../../butoane/background-sus.jpg" bgColor=#a6ab8d><div align="center"><iframe src="../../reclama-sus.html" height=60 width=468 marginwidth=0 marginheight=0 hspace=0 vspace=0 frameborder=0 scrolling=no></iframe><BR></div> </TD> </TR> <TR> <TD bgColor=#000000 colSpan=2><IMG height=1 src="../../butoane/gol.gif"></TD></TR></TBODY></TABLE> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=15 width=780 align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD align=middle bgColor=#a6ab8d> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=1 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD align=middle bgColor=#000000> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD class=news vAlign=top align=middle bgColor=#ffffff> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR> <IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>M E N I U :</B></FONT></TD> </TR></TBODY></TABLE> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=5 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD class=news> <a href="../../index.html"><img alt="Pagina principala" border="0" src="../../butoane/home.gif"></a> <a href="../../index.html" class="meniu">Pagina pricipala</a><br> <a href="../../icoane.html" class="meniu">Icoane</a><br> <a href="../../ortodox/rugaciuni.html" class="meniu">Rugaciuni</a><br> <a href="../../ortodox/carti.html" class="meniu">Carti religioase</a><br> <a href="../../vietilesfintilor.html" class="meniu">Vietile Sfintilor</a><br> <a href="../../ortodox/poezii.html" class="meniu">Poezii religioase</a><br> <a href="../../link.html" class="meniu">Link-uri ortodoxe</a><br> <a href="../../ortodox/muzica.html" class="meniu">Muzica religioasa</a><br> <a href="../../calendar.html" class="meniu">Calendar crestin-ortodox</a><br><br> <a href="../../forum.html" class="meniu">Forum crestin-ortodox</a><br> <a href="../../contact.html" class="meniu">Contactati webmaster-ul</a> </TD></TR></TBODY></TABLE><BR> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>N O U T A T I :</B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <center> <form action="http://wwwtoolz.com/mailing/adduser.asp?a=ortodox" method="POST" target="_blank"> <div style="margin:10px; font: 11px arial; color: black; text-align:right;"> <div style="margin-bottom:5px;">Scrie adresa de email:</div> <input name="email" type="text" size="15" checked><br>Format: <input type="radio" name="type" value="0">Text&nbsp; <input type="radio" name="type" value="1" checked>Html<br> <input type="submit" value="Trimite" /></div></form> </center>Veti primi noutatile site-ului <a href="http://www.ortodox.as.ro" target="_blank" class="altele">http://www.ortodox.as.ro</a> si ale acestui site.<br><br> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>C A U T A R E :</B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <FORM action=http://www.google.com/custom method=get target="_blank"> <P><INPUT style="BORDER-RIGHT: #333366 1px solid; BORDER-TOP: #333366 1px solid; FONT-SIZE: 9pt; BORDER-LEFT: #333366 1px solid; BORDER-BOTTOM: #333366 1px solid; BACKGROUND-COLOR: #f0f0f0" name=q size="16" maxLength=255> <INPUT class=button type=image src="../../butoane/cauta.gif" name=sa border=0> <INPUT type=hidden value=LW:230;L:http://www.ortodox.as.ro/butoane/google.gif;LH:100;AH:center;S:http://www.ortodox.as.ro;AWFID:92e79459c88f2048; name=cof> <FONT size=-1> <INPUT type=hidden value=www.ortodox.as.ro name=domains><BR> <INPUT type=radio CHECKED value=www.ortodox.as.ro name=sitesearch>Cauta in acest site. <P></FORM> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>P A R T E N E R I :</B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <center><br><a href="../../reclame/partener1.html" target="_blank"><img src="../../butoane/partener1.gif" border="0"></a><BR><a href="../../reclame/partener2.html" target="_blank"><img src="../../butoane/partener2.gif" border="0"></a><BR><a href="../../reclame/partener3.html" target="_blank"><img src="../../butoane/partener3.gif" border="0"></a><br><br> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara1.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=150><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>V A&nbsp;&nbsp;&nbsp;R E C O M A N D A M :</B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <DIV align=center><br>Site-ul:<br> <a href="http://www.ortodox.as.ro" target="_blank" class="altele"><b>http://www.ortodox.as.ro</a></b><br><br>Aici veti gasi rugaciuni, acatiste, canoane, paraclise, manastiri, harta manastirilor, calendar, poezii religioase, icoane, carti religioase, pascalia, biblia, muzica religioasa, screensaver, referate si multe altele. </DIV></TD> <TD align=justify bgColor=#000000><IMG height=1 src="../../butoane/gol.gif"></TD> <TD class=textb vAlign=top align=justify width="99%" bgColor=#ffffff> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=0 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD background="../../butoane/bara2.gif"><IMG height=2 src="../../butoane/gol.gif" width=446><BR><IMG height=15 src="../../butoane/gol.gif" width=5 align=left border=0><FONT face=Tahoma,Verdana color=#f1f2ea size=1><B>V I E T I L E&nbsp;&nbsp;&nbsp;S F I N T I L O R&nbsp;&nbsp;&nbsp;-&nbsp;&nbsp;&nbsp;I U N I E </B></FONT></TD></TR></TBODY></TABLE> <TABLE cellSpacing=0 cellPadding=5 width="100%" align=center border=0> <TBODY> <TR> <TD class=stiri><br> <center> <p><strong><font size="+3" color="#ff0000">SFÂNTUL ONUFRIE CEL MARE<br> <font size="+2">(12 iunie)</font><br><br><img src="icoane/06-12-sf_onufrie_cel_mare.jpg" alt="Sfantul Onufrie cel Mare" border=0><br></font></strong> </p> <p><br> </p> </center> <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Un împrat oarecare al Persiei, numit de istorici Narsita, a trit pe vremea când în Roma împrcea prea pgânul împrat Dioclecian. Acest Narsita se cunoa_te din fapte, c ori era cu totul cre_tin, ori c nu era departe de cre_tintate, cci se _tie din istorie c au fost în acest fel unii din împracii Persiei. Deci acest împrat, trind cu împrteasa mult vreme _i neavând copii de parte brbteasc, dorea foarte mult _i se ruga cu dinadinsul lui Dumnezeu ca s-i druiasc un fiu. Iar Dumnezeu, ascultându-i rugciunea, dup mulci ani împrteasa a zmislit pe acest mare plcut al lui Dumnezeu _i mare viecuitor de pustie, pe prea fericitul Onufrie. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar diavolul, care ur_te neamul omenesc, vzând binele ce avea s fie dup oarecare semne _i voind a face împiedicare, _-a închipuit în chipul unui om strin; _i, venind la împrat, i-a zis:  împrate, s _tii c pruncul ce s-a zmislit în pântecele împrtesei tale nu este de la tine, ci de la unul din robii ti. Dac voie_ti s cuno_ti adevrul, s faci aceea ce-ci voi spune, adic: Când se va na_te pruncul, s porunce_ti s se fac un foc mare _i s arunci pe prunc într-însul, _i de nu va arde, acesta va fi semnul c este fiul tu cu adevrat; iar de va arde, atunci s fii încredincat c este nscut din desfrânare". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci împratul, încredincându-se acestor cuvinte diavole_ti, s-a mâniat foarte tare pe împrteasa sa, îns ascundea în sine _i se cinea ca s nu se cunoasc pân la vremea ce se cdea. Deci, împlinindu-se vremea na_terii împrtesei _i nscând un prunc de parte brbteasc, tatl, în loc s se bucure de na_terea fiului su celui druit de Dumnezeu, s-a umplut de mâhnire _i de întristare, a aprins un foc mare _i a aruncat pe prunc în foc. Iar Atotputernicul Dumnezeu, Care pze_te pe prunci cu preaminunata Sa putere, a pzit _i pe acest prunc nears de foc, viu _i întreg. Dar nu numai aceasta, ci înc _i alt lucru de mirare era cu putinc a se vedea; cci pruncul, aflându-se în foc, a ridicat ctre cer mânucele sale cele mici _i slabe, ca _i cum s-ar ruga ctre Dumnezeu. Iar dac tatl copilului a vzut acest lucru minunat, s-a înspimântat _i a cunoscut c a fost amgit de diavol. Deci scocând pe prunc din foc nevtmat, îngerul Domnului s-a artat împratului certându-1 c a crezut vicle_ugul vrjma_ului celui în_eltor. ^i a poruncit îngerul s boteze pe prunc _i s-1 numeasc Onufrie, apoi s-1 duc în pustie unde-1 va îndrepta Dumnezeu, cci pruncul va fi mare prieten _i plcut al Domnului. Deci împratul îndat s-a sculat _i, luând pruncul, s-a dus, dup rânduiala lui Dumnezeu, ctre muncii _i pustietcile Egiptului. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar pe când mergeau, 1-a întâmpinat o cprioar alb, fiind trimis de Dumnezeu ca s hrneasc pruncul cu lapte cât va merge pe cale. Ea, alergând ctre împrat, a czut înaintea lui în genunchi, ca _i cum i se închina _i, alturându-se celor ce mergeau, cltorea împreun cu dân_ii _i-1 hrnea pe prunc cu laptele ei. Iar tatl pruncului, vzând acest lucru, se mira de purtarea de grij a lui Dumnezeu pentru prunc _i gria:  Acum am cunoscut c fiul meu are s fie mare prieten _i plcut al lui Dumnezeu". Deci mergând ei pe cale mult vreme, au ajuns la hotarele Tebaidei în cara Egiptului _i, venind pân la cetatea ce se numea Ermopoli, au aflat o mnstire, nu departe de cetate, la un loc osebit _i frumos. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acea mnstire se numea a Eritului _i avea o sut de monahi îmbuntcici. ^i a poruncit Dumnezeu împratului s lase acolo pe fiul su; iar avva mnstirii aceleia se mira de venirea împratului din Persia la dân_ii; _i 1-a primit cu mare cinste. Iar împratul a povestit avvei aceluia cu de-amnuntul toate cele despre prunc _i cum, cu porunca lui Dumnezeu, a venit la mnstirea lor. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar avva, ascultând cu mirare cele povestite de împrat, a zis:  Cum _i cine poate dintre noi s hrneasc pruncul acesta care are trebuinc de lapte de maic, cci în mnstirea noastr nu poate intra nici o femeie?" Impratul a rspuns:  Precum pân aici 1-a hrnit Dumnezeu prin cprioara aceea care a venit cu noi, tot a_a _i de aici înainte îl va hrni aceea_i cprioar, cât va avea trebuinc de lapte". Astfel, împratul, dând pe fiul su lui Dumnezeu _i încredincându-1 printelui, s-a întors la ale sale. Iar cprioara aceea a stat pe lâng mnstire _i a hrnit pe prunc pân la vârsta de trei ani. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar dup ce s-au împlinit acei trei ani, ea s-a dus în pustie _i pruncul a început a se hrni cu hrana cea de ob_te. ^i dup ce pruncul a ajuns la vârsta de _apte ani_ori, adeseori se ducea la trapez _i,cerând câte o buccic de pâine, se ducea în tinda bisericii, unde era zugrvit icoana Preacuratei Nsctoare de Dumnezeu, care cinea pe mâinile ei pe Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, apropiindu-se Onufrie de icoan, fiind fr de rutate _i cu ne_tiinc sfânt, vorbea ca _i cu un viu cu pruncul Hristos zugrvit pe icoan, Care era cinut de mâinile cele feciore_ti ale Pururea Fecioarei. ^i gria astfel:  ^i Tu e_ti mic precum sunt _i eu, îns eu m duc la trapez, cer pâine la trapezar _i mnânc, iar Tu nu mnânci niciodat. Pentru ce te chinuie_ti a_a, nemâncând nimic? Iat, prime_te partea mea _i mnânc". Iar pruncul Hristos cel închipuit pe icoan, ca _i cum ar fi fost viu, întindea mânuca Sa _i lua pâinea din mâinile lui Onufrie, care îl vedea pe El ca _i cum o mânca. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>O minune ca aceasta fcându-se nu o dat, nici de dou ori, ci de multe ori, _i trapezarul vzând pe prunc luând pâinea adeseori, a început a-1 pândi s vad ce face cu pâinea _i unde o duce. Deci, vzându-1 ducându-se cu pâinea la biseric, a mers dup dânsul mai de departe _i, ajungând la u_a tindei, a vzut fcându-se minunea cea mai sus-artat _i s-a înspimântat foarte. Dup aceea, ducându-se, a vestit avvei _i tuturor celorlalci monahi mai sporici în fapte bune, care, auzind o minune ca aceasta, s-au înspimântat cu totul. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Atunci avva a învcat pe trapezar, astfel:  Când pruncul Onufrie va mai cere pâine de la tine, s nu-i dai, ci s-i zici: «Du-te de cere pâine de la Acela Cruia i-ai dat de multe ori»". Iar trapezarul, ascultând pe avva, a fcut a_a precum i-a poruncit. Deci dimineaca, venind Onufrie _i cerând pâine dup obicei, trapezarul nu i-a dat, ci a zis:  Du-te de cere pâine de la Acela Cruia tu i-ai tot dat de multe ori". Deci pruncul, fiind flmând, s-a dus plângând ctre icoana Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu _i a zis ctre pruncul Hristos, Cel închipuit pe icoan:  Trapezarul nu voie_te s-mi dea pâine de la el, _i-mi este foame; d-mi Tu de la Tine, c _i eu bi-am dat de multe ori!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i îndat pruncul Hristos i-a dat o pâine mare, frumoas, curat, alb ca zpada _i cald. Pâinea era atât de mare, încât abia putea s o duc pruncul cel de _apte ani. Deci Onufrie luând pâinea din mâinile lui Hristos, o ducea cu mare osteneal. ^i venind cu ea la avva, se luda copilre_te, zicând:  Iat, pruncul Hristos mi-a dat o pâine!" Iar avva, minunându-se foarte mult de o minune ca aceea, a chemat pe toci monahii _i le-a artat acea pâine minunat _i a poruncit trapezarului s povesteasc înaintea tuturor ce a vzut. Apoi _i Onufrie, fiind întrebat de ei, a spus c a luat acea pâine din mâinile lui Hristos însu_i. ^i toci au început a preamri cu mare glas pe Dumnezeu, Care a fcut ni_te minuni ca acestea prin pruncul Onufrie. Dup aceea, ei au împrcit pâinea în mai multe prci pentru binecuvântarea _i sfincirea tuturor monahilor. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Onufrie, crescând cu ni_te sporiri de fapte bune ca acestea _i cu dar de la Dumnezeu _i de la oameni, a ajuns la vârsta _i msura faptelor bune, cea vrednic de a se sl_lui în pustie _i a ie_i la rzboi împotriva vrjma_ilor celor nevzuci, dup cum poveste_te de aici înainte Cuviosul Pafnutie episcopul, care a fost într-una din mns­tirile pustiei Egiptului. Cum a aflat el în pustie pe Cuviosul Onufrie _i pe alci pustnici, singur a scris _i poveste_te în cele ce urmeaz: <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Intr-o zi, _ezând eu în mnstirea mea _i lini_tindu-m, mi-a venit dorinca s ies în pustia cea mai dinuntru _i s vd dac este acolo vreun monah, slujind Domnului mai mult decât mine. Deci, sculându-m _i luând pucin pâine _i ap, ca s am pe cale, am ie_it din mnstirea mea, nespunând nimnui nimic, _i m-am dus în pustia cea mai dinuntru. Mergând patru zile _i negustând nici pâine, nici ap, am ajuns la o pe_ter încuiat, care avea o ferestruic mic. ^i am stat acolo un ceas, btând la acea fereastr _i a_teptând ca, dup obiceiul monahicesc, s ias cineva din pe_ter _i s-mi dea binecu­vântare în Hristos. Dar fiindc nu mi-a rspuns, nici nu mi-a deschis nimeni, am deschis eu u_a _i am intrat, zicând:  Binecuvinteaz!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i am vzut un oarecare starec _ezând, ca _i cum dormea, _i iar_i am zis:  Binecuvinteaz" _i m-am atins de umrul lui, voind s-1 de_tept, dar s-a fcut ca praful; _i, pipind trupul lui, am aflat c murise de mulci ani. Am vzut _i o hain atârnat la perete _i, atingând-o eu, s-a fcut ca praful în mâinile mele. Deci, îndat luând de pe mine mantia mea, am acoperit cu ea trupul acelui mort _i, spând o groap cu mâinile în peretele pe_terii, am îngropat moa_tele lui cu obi_nuita cântare de psalmi, cu rugciune _i cu lacrimi. Apoi, gustând pucin din pâinea cea adus de mine _i din ap, m-am întrit _i am rmas lâng mormântul acelui starec. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar a doua zi, svâr_indu-mi rugciunea, am pornit la cale spre pustia cea mai dinuntru _i, mergând câteva zile, am gsit o alt pe_ter _i am vzut pe dinaintea pe_terii urme omene_ti _i din aceasta am cunoscut c viecuie_te cineva acolo. ^i btând _i neprimind nici un rspuns, am intrat înuntru _i, negsind pe nimeni, am ie_it afar, gândind în mine c aici petrece un rob al lui Dumnezeu _i s-a dus undeva în pustie. Deci am socotit s a_tept la locul acela pe robul lui Dumnezeu, dorind s-1 vd _i s-1 srut întru Domnul. ^i toat ziua am petrecut a_teptând _i cântând neîncetat psalmii lui David. ^i am vzut c acel loc era foarte frumos _i avea un finic cu roadele lui _i un izvor mic cu ap vie _i, minunându-m de frumusecea acelui loc, doream ca _i eu însumi s viecuiesc într-însul, de ar fi fost cu putinc. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar când ziua se pleca spre sear, am vzut venind o cireada de bivoli, _i un rob al lui Dumnezeu umblând între ei; _i acela era Cuviosul Timotei pustnicul. Iar dup ce s-au apropiat ei de mine, am vzut pe acel brbat fr de îmbrcminte, acoperindu-_i goliciunea trupului cu perii si. ^i venind el la locul unde stteam _i vzându-m pe mine, m socotea c sunt duh _i nlucire _i a stat la rugciune; pentru c multe duhuri necurate îl ispiteau cu nluciri în acel loc, precum mi-a spus mie mai pe urm. Iar eu i-am zis:  Pentru ce te înfrico_ezi, robule al lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru? Caut _i vezi urmele mele, ca s _tii, c sunt om ca _i tine, pipie-m, cci sunt trup _i sânge". Atunci el, privind spre mine _i cunoscând c sunt om, s-a lini_tit, mulcumind lui Dumnezeu _i zicând:  Amin". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci s-a apropiat de mine, m-a srutat _i m-a dus în pe_tera sa, unde mi-a pus dinainte mâncare, poame de finic _i ap curat de izvor _i a gustat împreun cu mine. ^i m întreba, zicând:  Cum ai venit aici, frate?" Iar eu, artându-i cugetul _i gândul meu, i-am spus:  Vrând s-i vd pe robii lui Hristos, care viecuiesc în aceast pustie, am ie_it din mnstirea mea _i am venit aici; iar Dumnezeu nu m-a lipsit de dorirea mea, învrednicindu-m a te vedea pe sfincia ta". Apoi l-am întrebat _i eu pe el:  Printe, cum ai venit aici, câci ani ai de când e_ti în aceast pustie, cu ce te hrne_ti _i pentru ce e_ti gol, neîmbrcându-te cu nimic?" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar el a început a-mi spune despre sine astfel:  Eu mai înainte am petrecut în viaca de ob_te, în Tebaida, deprinzându-m cu viaca monahiceasc _i slujind cu osârdie lui Dumnezeu, iar cu mâinile lucrând cestoria. Odat gândul mi-a zis: «S ie_i din viaca de ob_te, s petreci singur _i s te ostene_ti lucrând, ca s prime_ti mai mult plat de la Dumnezeu; pentru c poci din osteneala mâinilor tale, nu numai pe tine s te hrne_ti, ci s hrne_ti _i pe sraci _i pe fracii cei strini s-i odihne_ti». Deci, ascultând cu dragoste gândul meu, am ie_it din viaca de ob_te _i mi-am fcut deosebi o chilie aproape de cetate _i m îndeletniceam cu lucrul mâinilor. ^i aveam îndestulare de cele trebuincioase viecii mele, pe care le câ_tigam din osteneala mâinilor mele; pentru c mulci veneau la mine, trebuindu-le lucrul mâinilor mele, _i-mi aduceau toate cele de trebuinc. Deci odihneam pe cei strini, iar pe cele ce prisoseau le împrceam sracilor _i celor ce aveau trebuinc. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar diavolul, vrjma_ul nostru, care pururea se lupt împotriva tuturor, umplându-se de zavistie asupra mea, s-a sârguit de mi-a rsturnat ostenelile mele. ^i a pus în mintea unei femei ca s vin la mine pentru lucrul mâinilor mele _i, venind, m îndemna s-i ces o pânz, pe care cesând-o, i-am dat-o ei. Dup aceea, m-a silit s-i ces _i alta _i s-a fcut între noi vorb _i îndrzneal, _i, zmislind pcatul, am nscut frdelegea _i am petrecut cu femeia _ase luni pctuind. Dup aceea am gândit în mine c astzi sau mâine moartea m va ajunge _i voi lua munca cea ve_nic; _i mi-am zis: «Vai mie, o, suflete, mai bine este cie s fugi de aici, ca s scapi de pcat _i de munca cea ve_nic». Deci, lsând toate, am fugit în tain _i am venit în aceast pustie. ^i ajungând în locul acesta, am gsit aceast pe_ter, izvorul _i finicul având 12 ramuri _i în fiecare lun fiecare ramur îmi face tot atâtea roade, câte îmi ajung ca hran pentru treizeci de zile. ^i sfâr_indu-se o lun _i roadele unei ramuri, se coace cealalt ramur; _i astfel m hrnesc cu darul lui Dumnezeu, iar altceva nu am în pe_tera mea. Hainele mele, învechindu-se de vremea cea lung, s-au prpdit, iar dup mulci ani - c acum sunt 30 de ani de când petrec în aceast pustie - mi-au crescut perii trupului precum vezi, _i ace_tia îmi sunt în loc de haine, acoperindu-mi goliciunea mea". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Auzind eu acestea de la dreptul acela - zice Sfântul Pafnutie -, l-am întrebat, zicând:  Printe, la începutul venirii tale Jn locul acesta, te-a suprat pe tine ceva sau nu?" El a rspuns:  Am rbdat nenumrate nvliri diavole_ti _i de multe ori diavolul s-a luptat cu mine _i nu m-a biruit, ajutându-mi darul lui Dumnezeu; pentru c m împotriveam lor cu semnul Sfintei Cruci _i cu rugciunea. Pe lâng asupririle vrjma_ului, m suprau înc _i durerile trupe_ti, cci foarte mult m durea pântecele, încât de multe ori cdeam la pmânt de durerea aceea _i nu puteam s stau s-mi fac obi_nuitele rugciuni, ci zcând în pe_tera mea _i tvlindu-m pe pmânt, îmi svâr_eam cântarea mea cu mult chinuire, încât nici afar nu puteam s ies. Deci m-am rugat milostivului Dumnezeu ca, pentru durerile ce m-au cuprins, s-mi dea iertare de pcatele mele. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar într-o zi, pe când _edeam la pmânt _i ptimeam din pricina durerii pântecelui, am vzut un brbat cinstit stând înaintea mea care mi-a zis:  Ce te doare?" Iar eu abia am putut rspunde, zicând:  Doamne, m doare pântecele". El mi-a zis:  Arat-mi unde te doare?" ^i i-am artat. Iar el, întinzându-_i mâna, a pus palma sa în acel loc ce m durea _i, îndreptând degetul mâinii sale, a tiat locul acela ca _i cu un cucit _i a scos rrunchii mei, cci de ei ptimeam foarte mult. ^i mi-a artat rnile care erau pe ei _i, curcându-i cu mâna _i _tergându-i cu pânz curat, iar_i i-a pus la locul lor _i, lipind cu degetele locul cel tiat _i netezindu-l cu palma, îndat m-am tmduit. Apoi mi-a zis:  Iat, te-ai fcut sntos! De-acum s nu mai gre_e_ti, ca s nu ptime_ti ceva mai ru, ci sluje_te Dumnezeului tu de acum _i pân în veac!" Astfel, din acea vreme, petrec fr durere, mulcumind lui Dumnezeu _i slvind milostivirea Lui. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Astfel vorbind de cu sear cu acel cuvios printe, zice Pafnutie, am petrecut aproape toat noaptea; iar de dimineac ne-am sculat la obi_nuita rugciune. ^i facându-se ziu, am rugat mult pe cuviosul printe ca doar mi-ar porunci s petrec lâng el, sau mcar undeva aproape de el. Iar el mi-a zis:  Frate, nu vei putea s rabzi aici nvlirile diavole_ti". ^i nu voia s petrec lâng el. Apoi l-am rugat s-mi spun numele su _i mi 1-a spus, zicând:  Numele meu este Timotei; pomene_te-m pe mine, iubite frate, _i roag-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, ca s svâr_easc spre mine pân la sfâr_it mila Sa, creia s m învredniceasc". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Atunci eu am czut la picioarele lui, cerându-i s se roage pentru mine. Iar el mi-a zis:  Stpânul nostru Iisus Hristos s te binecuvinteze _i s te pzeasc de toate cursele diavolului. S-ci arate calea cea dreapt, ca s treci fr împiedicare spre sfincii Lui". Deci, Cuviosul Timotei binecuvântându-m, m-a eliberat în pace. Dup aceea am plecat pe cale, primind din mâinile lui poame de finic _i un vas cu ap de izvor _i, închinându-m acelui sfânt starec, m-am dus de la dânsul, slvind _i mulcumind lui Dumnezeu c m-a învrednicit a vedea pe un plcut al Su ca acela, a m folosi de cuvintele lui _i a lua binecuvântare de la el. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i întorcându-m de acolo, dup câteva zile, am venit la o mnstire pustniceasc _i am stat acolo s m odihnesc _i s petrec o vreme; dar, întristându-m, gândeam întru mine _i ziceam:  Ce este viaca? Sau ce sunt nevoincele mele? Nici umbr nu sunt împotriva viecii _i nevoincelor acelui mare plcut al lui Dumnezeu, pe care l-am vzut. Astfel, am petrecut multe zile gândind unele ca acestea _i dorind s urmez în plcerea lui Dumnezeu, calea acelui drept brbat. Deci, de_teptându-m milostivirea lui Dumnezeu ca s îngrijesc de sufletul meu, nu m-am lenevit a merge iar_i în cea mai dinuntru pustie pe cale neumblat spre partea aceea, unde petrece un neam barbar, care se nume_te "mazichi". Deci toat sârguinca mea era aceasta: ca s _tiu de este _i un alt pustnic, care, slujind lui Dumnezeu, s-1 gsesc _i s primesc de la el folos sufletului meu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i plecând în calea pustiei cea pus mie înainte, mi-am luat pucin pâine _i ap, care mi-a ajuns o vreme. ^i sfâr_indu-se pâinea _i apa, m strâmtoram, neavând hran, îns m-am întrit _i am mai mers patru zile _i patru nopci fr de hran _i fr de butur; apoi am slbit foarte cu trupul _i, czând la pmânt, a_teptam moartea. Atunci am vzut un brbat cu sfânt cuviinc, preafrumos _i prealu­minat, care, venind la mine _i punând mâna sa pe gura mea, s-a fcut nevzut. ^i îndat am simcit în mine trie, încât nici foame, nici sete nu-mi mai era. Deci sculându-m iar_i, mergeam spre cele mai dinuntru ale acelei pustii _i am trecut fr de hran _i fr butur alte patru zile _i patru nopci _i iar_i am început a slbi de foame _i de sete. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i ridicându-mi mâinile spre cer, m-am rugat Domnului _i iar_i am vzut pe acel brbat, care, venind, s-a atins de buzele mele _i s-a fcut nevzut; iar eu iar_i am cptat mult putere _i m-am dus în cale. ^i când era a _aptesprezecea zi a cltoriei mele, am ajuns la un munte înalt _i, fiind ostenit, am _ezut la poalele muntelui s m odihnesc. ^i am vzut de departe pe un brbat venind spre mine, cu chipul foarte înfrico_at, cu peri de_i crescuci peste tot trupul, ca la fiar, _i alb ca zpada, cci era crunt de btrânece. Iar perii capului _i ai brbii lui erau lungi pân la pmânt, încât acopereau ca o hain trupul lui, _i mijlocul su îl avea încins cu frunze de pustie. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i când l-am vzut apropiindu-se spre mine, m-am înfrico_at _i am alergat la o piatr ce se întâmplase s fie deasupra muntelui. Iar acela, ajungând pân la poalele acelui munte, a _ezut la umbr s se odihneasc, pentru c ostenise din pricina zdufului _i btrânecii. ^i uitându-se spre munte, m-a vzut pe mine _i m-a strigat, zicându-mi:  Omule al lui Dumnezeu, pogoar-te la mine, c _i eu sunt om ca tine _i viecuiesc în pustia aceasta pentru Dumnezeu". Iar eu - zice Pafnutie -, auzind acestea, am alergat spre dânsul cu osârdie _i am czut înaintea picioarelor lui. Iar el mi-a zis:  Scoal-te, fiul meu, cci _i tu e_ti robul lui Dumnezeu, prieten al sfincilor Lui, iar numele tu este Pafnutie". Deci m-am sculat, iar el mi-a poruncit s _ed, _i am _ezut cu bucurie înaintea lui. Apoi l-am rugat cu dinadinsul s-mi spun numele lui, cum petrece în pustia aceea _i de cât vreme. Iar el, vzând rugmintea mea cea cu dinadinsul, a început a-mi spune cele despre sine, zicând astfel: <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=> Numele meu este Onufrie, de _aizeci de ani rtcesc în pustia aceasta _i prin munci, _i n-am vzut pân acum nici un om, decât numai pe tine. Petrecerea mea înainte a fost în cinstita mnstire care se nume_te Eriti _i care este aproape de cetatea Ermopoli, în prcile Tebaidei. Mnstirea aceea are o sut de fraci _i toci sunt cu un suflet, având viac de ob_te întocmit cu mult dragoste întru Domnul nostru Iisus Hristos. De ob_te le este hrana _i îmbrcmintea _i î_i petrec în lini_te _i pace viaca cea pustniceasc, slvind buntatea Domnului. Iar eu, în copilria mea, când m povcuiam acolo întru începutul cel nou, am învcat de la Sfincii Princi credinca _i dragostea ctre Dumnezeu _i rânduielile viecii monahice_ti _i i-am auzit pe dân_ii grind despre Sfântul Prooroc Ilie, cum, întrindu-se de Dumnezeu, a petrecut în pustie, postind mult vreme. Asemenea _i de Sfântul Ioan Inaintemergtorul, cruia nici unul din oameni nu i s-a asemnat vreodat _i ce fel de viac a avut el în pustie pân în ziua artrii sale ctre Israel. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar eu întrebam pe Sfincii Princi, zicând: «Mai mari sunt înaintea lui Dumnezeu cei bare petrec în pustie decât voi?» Ei îmi rspundeau, zicând: «Fiule, aceia sunt mai mari decât noi, pentru c noi ne vedem unul pe altul în toate zilele _i svâr_im cu bucurie soborniceasca cântare bisericeasc; iar de flmânzim, gsim pâine gata, asemenea _i de însetm, avem ap în destul. Dac se întâmpl cuiva din noi a se îmbolnvi, este mângâiat de ceilalci fraci, deoarece toci viecuim de ob_te, ne ajutm _i slujim unul altuia pentru dragostea lui Dumnezeu. Iar cei ce petrec în pustie sunt lipsici de toate acestea; cci, de se întâmpl vreunuia din ei vreo mâhnire, cine îl mângâie? La boal, cine s-i ajute _i s-i slujeasc? Dac i-ar veni asupra vreun rzboi de la satana, unde va gsi om care s-i schimbe gândul sau s-1 sftuiasc, fiind numai el singur? De nu va avea hran, unde s-o gseasc cu înlesnire? Asemenea _i însetând, apa nu este aproape. Acolo, o, fiule, fr de asemnare, mai mare îi este osteneala, decât nou celor ce viecuim de ob_te; pentru c, cei ce intr în viaca pustniceasc, slujesc mai mult lui Dumnezeu, se dau la mai mari posturi; foamea _i setea, ar_ica de ziu _i rceala de noapte le rabd cu vitejie; iar rzboaielor celor ce nvlesc de la vrjma_ul cel nevzut se împotrivesc tare, se silesc în tot felul a-1 birui _i se _ârguiesc a trece toat calea cea strâmt _i anevoioas care duce la împrcia cerului. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Pentru aceea le trimite Dumnezeu sfinci îngeri ca s le aduc hran, s le scoat ap din piatr _i ace_tia îi întresc atâta de mult, încât se împline_te cuvântul proorocului Isaia care zice: Cei ce a_teapt pe Domnul se schimb în putere, se înaripeaz ca vulturii, alearg _i nu se ostenesc. Iar dac nu se învrednice_te cineva de îngereasca vedere cu ochii, îns nu se lipse_te de venirea de fac cea nevzut a acelora, care îl pzesc în toate cile, îl apr de asuprelile vrjma_ului, îl ajut în lucrurile lui _i-i duc rugciunile la Dumnezeu. De i se întâmpl vreunuia din pustnici vreo ispitire nea_teptat de la vrjma_ _i el î_i ridic mâinile ctre Dumnezeu, îndat i se trimite ajutor de sus _i i se risipesc toate ispitele, pentru curcia inimii lui. Fiule, oare n-ai auzit de ceea ce se zice în Scriptur, c Dumnezeu nu prse_te pe cei ce-L caut, sracul nu va fi uitat pân în sfâr_it _i rbdarea sracilor nu va pieri pân în sfâr_it? ^i iar: Strigat-au ctre Domnul, când se mâhneau ei _i din nevoile lor i-a izbvit. Pentru c Domnul druie_te fiecruia dup msura ostenelilor pe care le sufer cineva pentru Dânsul. Deci fericit este cel ce face voia Domnului pe pmânt _i îi sluje_te cu osârdie, pentru c îngerii slujesc aceluia, de_i nevzuci, _i îl fac a se bucura cu bucurie duhovniceasc _i îl întresc în tot ceasul cât este în trup». <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Auzind acestea de la sfincii princi din mnstirea mea, eu, smeritul Onufrie, m îndulceam în sufletul _i în inima mea mai dulce decât mierea, _i mi se prea c sunt pe alt lume, pentru c îmi venise o dorinc negrit s m duc în pustie. Deci, sculându-m noaptea _i luându-mi pucin pâine, cât s-mi ajung patru zile, am ie_it din mnstire, punându-mi ndejdea spre Dumnezeu, _i am plecat pe calea care duce la munte, voind ca de acolo s intru în pustie. ^i începând eu a merge în pustie, am vzut înaintea mea strlucind o raz de lumin _i m-am temut foarte; apoi, stând, gândeam s m întorc în mnstire. Dar raza aceea de lumin s-a apropiat de mine _i am auzit dintr-însa un glas, zicându-mi: «Nu te teme! Eu sunt îngerul care umblu cu tine de la na_terea ta, pus de Dumnezeu lâng tine ca s te pzesc, _i mi s-a poruncit acum de la Dânsul s te duc în pustia aceasta. Deci fii desvâr_it _i smerit cu inima înaintea Domnului _i sluje_te-i cu bucurie; iar eu nu m voi deprta de lâng tine pân ce nu-mi va porunci Ziditorul s-ci iau sufletul». Aceasta zicând îngerul din raza cea în chipul luminii, mergea înaintea mea, iar eu cltoream cu bucurie dup dânsul. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i mergând ca la _ase mile, am vzut o pe_ter aleas; _i s-a fcut nevzut de la mine raza luminii îngerului, iar eu m-am apropiat de pe_ter _i am vrut s _tiu dac este vreun om într-însa. Deci, ajungând la u_, am strigat dup obiceiul monahicesc, zicând: «Binecuvinteaz!» Atunci am vzut pe un brbat btrân cinstit, cu sfincit cuviinc la chip, pe fac _i la vedere artându-se c era într-însul mare dar al lui Dumnezeu _i duhovniceasc bucurie. Iar eu, vzându-1, am czut înaintea picioarelor lui _i m-am închinat lui; iar el, ridicându-m de mân _i srutându-m, mi-a zis: «Oare tu e_ti fratele Onufrie, ajuttorul meu întru Domnul? Intr, fiule, intr în locuinca mea! Dumnezeu îci este cie ajuttor _i vei petrece întru chemarea ta, svâr_ind bune lucruri întru frica lui Dumnezeu». <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci, intrând în pe_tera lui, am stat cu dânsul câteva zile, sârguindu-m s deprind faptele lui bune, de vreme ce acela m-a învcat rânduielile viecii pustnice_ti. ^i vzând starecul c duhul meu este luminat spre deprinderea lucrurilor plcute Domnului nostru Iisus Hristos _i spre cea fr de temere împotriv stare a rzboaielor celor din tain ale potrivnicului _i spre nlucirile care le are pustia, mi-a zis: «Scoal-te, fiule, ca s te duc în alt pe_ter, care este mai înuntrul pustiei, ca singur într-însa s locuie_ti _i s te ostene_ti întru Dumnezeu; pentru c spre aceasta te-a trimis Domnul prin purtarea sa de grij, ca s fii _i tu locuitor al pustiei celei dinuntru». <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>A_a sftuindu-m, m-a luat pe mine _i m-a dus în pustia cea mai adânc, _i am mers patru zile _i patru nopci, apoi într-a cincea zi a gsit o pe_ter mic, iar sfântul brbat mi-a zis: «Iat, acesta este locul care ci 1-a pregtit Dumnezeu pentru tine, ca s te sl_luie_ti într-însul!» Dup aceea, starecul a petrecut cu mine treizeci de zile, învcându-m la lucruri bune; iar dup acele treizeci de zile, lsân-du-m lui Dumnezeu, s-a dus la treburile sale. De atunci venea câte o dat pe an la mine _i m cerceta, pân în ziua mutrii sale la Dumnezeu, pentru c în anul cel din urm, venind la mine, s-a mutat la Domnul; iar eu, plângându-1 mult, l-am îngropat aproape de locuinca mea". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dup aceasta, eu, smeritul Pafnutie, l-am întrebat pe Onufrie, zicând:  Sfinte printe, oare multe osteneli ai suferit la începutul venirii tale în pustia aceasta?" Atunci fericitul starec mi-a rspuns:  S m crezi, iubite frate, c atâtea osteneli am suferit în acest loc, încât de multe ori, dezndjduindu-m de viaca mea, mi se prea c sunt aproape de moarte. De multe ori slbeam de foame _i de sete, neavând la început nici ce mânca, nici ce bea, afar numai de unele verdecuri pe care le gseam în pustie; atunci aveam ce mânca. Iar pentru setea mea, numai cereasca rou îmi era de rcorire. ^i ziua m ardeam de zduful soarelui, iar noaptea m rceam de frigul nopcii _i trupul meu mi se uda de rou cea cereasc. Dar câte n-am mai rbdat _i câte osteneli n-am mai suferit în aceast pustie neumblat! A spune rbdrile _i ostenelile mele nu se poate, pentru c nici nu se cuvine a le arta pe cele care omul este dator s le fac la singurtate, pentru dragostea lui Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar Bunul Dumnezeu, vzându-m c m-am dat cu totul spre nevoincele pustnice_ti _i mi-am pus sufletul spre foame _i sete, a poruncit sfântului Su înger, ca s îngrijeasc de mine _i s-mi aduc în toate zilele pucin pâine _i ap pentru întrirea trupului meu. Astfel m-a hrnit îngerul pe mine treizeci de ani. Iar dup împlinirea celor treizeci de ani, Dumnezeu a orânduit spre mângâierea mea, hran mai îndestultoare. Pentru c, aproape de pe_tera mea, s-a aflat un finic care avea dousprezece ramuri, _i fiecare ramur deosebi la o lun în an aducea roadele sale, una la o lun, alta la alt lun, pân ce trec toate cele dousprezece luni; _i sfâr_indu-se o lun, se sfâr_e_te _i rodul unei ramuri, iar sosind alt lun, sose_te _i rodul altei ramuri. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>A_ijderea, din porunca lui Dumnezeu curge _i un mic izvor de ap vie, a_a c acum am înc treizeci de ani întru o îndestulare ca aceasta; pentru c, uneori mnânc din pâinea cea adus de înger, iar alteori gust din roadele finicului cu verdecurile pustiei, care, prin dumnezeiasc porunc, mi s-au îndulcit ca mierea. ^i beau din izvor ap vie, mulcumind lui Dumnezeu; iar mai ales m hrnesc _i m adp cu dulceac din cuvintele lui Dumnezeu, precum se scrie: Nu numai cu pâine va fi omul viu, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Pentru c, o, frate Pafnutie, dac te vei sârgui ca s svâr_e_ti voia Domnului Dumnezeu, toate cele de trebuinc se vor trimite pentru tine de la Dânsul; pentru c în Sfânta Evanghelie zice: Nu v îngrijici zicând: Ce vom mânca sau ce vom bea sau ce vom îmbrca? Pentru c pe toate acestea pgânii le caut, cci Tatl vostru Cel ceresc _tie c v trebuie toate acestea. Ci cutaci mai întâi împrcia lui Dumnezeu _i dreptatea Lui _i toate acestea se vor aduga vou". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Unele ca acestea grind Cuviosul Onufrie, m-am minunat de aleasa lui viac _i iar_i l-am întrebat pe el:  Printe, de unde te împrt_e_ti sâmbta _i Duminica cu Preacuratele lui Hristos Taine?" Iar el mi-a grit mie:  îngerul Domnului vine la mine _i-mi aduce Preacuratele lui Hristos Taine _i m împrt_e_te pe mine. înc nu numai la mine vine îngerul Domnului cu dumnezeiasca împrt_anie, ci _i la ceilalci care viecuiesc în pustie pentru Dumnezeu _i fac omeneasc nu vd; pe care împrt_indu-i, îi umple de veselie negrit. Iar dac vreunul dintr-în_ii ar dori s vad om, îngerul îl ia pe el _i îl înalc la cer, ca s vad pe sfinci _i s se veseleasc; _i sufletul lui se lumineaz ca lumina _i se bucur cu duhul, învred-nicindu-se a vedea cere_tile buntci, _i uit toate ostenelile sale suferite în pustie. Apoi, întorcându-se iar_i la al su loc, se sile_te a sluji mai cu osârdie lui Dumnezeu, ndjduind a câ_tiga în veci cele din ceruri, pe care s-a învrednicit a le vedea. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Toate acestea le-a vorbit Cuviosul Onufrie cu mine sub poalele muntelui, unde ne-am întâlnit; iar eu, din ni_te vorbe ca acestea ale cuviosului, m-am umplut de bucurie _i am uitat _i de ostenelile mele, cele cu foamea _i cu setea, suferite în cltorie. Deci, întrindu-m cu duhul _i cu trupul, am zis:  Fericit sunt eu cel ce m-am învrednicit a te vedea pe tine, sfinte printe, _i a auzi cuvintele tale cele dulci _i plcute". Iar el mi-a zis:  S ne sculm de acum, frate, s mergem la locuinca mea". Deci, sculându-ne, am mers, iar eu nu încetam minunându-m de darul cuviosului starec. Apoi, trecând dou sau trei stadii, am venit la pe_tera sfântului; _i acolo era un finic ales _i curgea _i un izvor mic de ap vie. Deci stând lâng pe_ter, cuviosul s-a rugat _i, sfâr_ind rugciunea _i zicând  amin", a stat _i mi-a poruncit s stau _i eu cu dânsul; _i am vorbit, spunând unul altuia buntcile Domnului. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar venind soarele spre apus _i ziua sfâr_indu-se, am vzut lâng noi o pâine curat _i ap, iar acel cuvios brbat mi-a grit mie:  Gust, frate, din pâinea _i apa care se afl înaintea ta, ca s te între_ti; pentru c te vd pe tine slbit de foame, de sete _i de osteneala drumului". Iar eu am zis ctre dânsul:  Viu este Domnul meu, c nu voi mânca nici nu voi bea singur, dac nu mâncm amândoi". Dar starecul nu voia s guste; numai dup ce l-am rugat mult, abia atunci am putut s-1 înduplec. Deci, întinzând mâinile, am luat pâinea, pe care am rupt-o, am mâncat _i m-am sturat, rmânând _i frâmituri; dup aceea am but ap _i am mulcumit lui Dumnezeu, apoi toat noaptea aceea am petrecut-o rugându-m. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar când s-a fcut ziu, dup cântarea Utreniei, am vzut faca cuviosului schimbat _i m-am temut; dar el, cunoscând aceasta, mi-a zis:  Nu te teme, frate Pafnutie, c Dumnezeu, Cel ce spre toci este milostiv, te-a trimis la mine, ca s-mi îngropi trupul meu; cci în ziua de astzi sfâr_esc vremelnica mea viac _i voi trece la viaca cea fr de sfâr_it, la Hristosul meu, întru odihna cea ve_nic". ^i era ziua a dousprezecea a lunii iunie _i Cuviosul Onufrie mi-a poruncit, zicându-mi:  Iubite frate, dac te vei întoarce în Egipt, s m pomene_ti pe mine înaintea fracilor _i a tuturor cre_tinilor". Iar eu am zis ctre dânsul:  Printe sfinte, eu doresc ca dup moartea ta s petrec în locul acesta". Cuviosul a rspuns:  Fiule, nu e_ti trimis de Dumnezeu ca s petreci în aceast pustie, ci ca, vzând pe robii Lui, s te întorci la locul tu _i s spui viaca lor cea îmbuntcit la fraci, spre folosul celor ce vor auzi, _i spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Deci mergi, fiule, în Egipt la mnstirea ta _i poveste_te cele ce ai vzut _i ai auzit în pustie, cele ce vei mai vedea _i vei auzi, _i tu însuci s petreci în fapte bune, slujind lui Dumnezeu". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea zicându-le, am czut înaintea cinstitelor lui picioare, zicând:  Binecuvinteaz-m, prea cinstite printe, _i te roag pentru mine s aflu mil înaintea lui Dumnezeu. ^i precum m-a învrednicit pe mine Mântuitorul meu s te vd pe sfincia ta în aceast viac, tot a_a s m învredniceasc a te vedea _i în veacul ce va s fie!" Atunci Cuviosul Onufrie, ridicându-m de la pmânt, mi-a zis:  Fiule Pafnutie, nu te va scârbi pe tine Dumnezeu, ci va împlini cererea ta; _i te va binecuvânta _i te va întri întru dragostea Sa, îci va lumina ochii mincii spre dumnezeiasca vedere, te va izbvi de toat cursa potrivnicului _i va svâr_i întru tine tot lucrul bun pe care l-ai început. îngerii Lui te vor pzi întru toate cile tale _i te vor feri de vrjma_ii cei nevzuci, ca s nu poat ei s te cleveteasc în ceva înaintea lui Dumnezeu în ceasul cercrii celei înfrico_ate". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dup aceasta, cuviosul printe, dându-mi cea mai de pe urm srutare întru Domnul, a început a se ruga lui Dumnezeu cu multe lacrimi _i suspine. Iar dup ce s-a rugat din destul, _i-a plecat genunchii, culcându-se la pmânt _i zicând cel mai de pe urm cuvânt:  In mâinile Tale, Dumnezeule, îmi dau duhul meu!" Iar când gria el acestea, 1-a strlucit din cer o lumin minunat _i, în strlucirea luminii aceleia, veselindu-se cu faca, _i-a dat duhul su. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i îndat s-a auzit în vzduh glasul îngeresc, cântând _i binecuvântând pe Dumnezeu, pentru c ei, luând sufletul cuviosului, îl înlcau cu bucurie la Dumnezeu. Iar eu am început a plânge _i a m tângui înaintea cinstitului lui trup, cci îl pierdusem pe printele pe care îl gsisem nu demult. Deci, dezbrcând haina mea, am descusut cptu_eala ei _i cu aceea am acoperit trupul sfântului; iar cu faca m-am îmbrcat eu, ca s nu m întorc dezbrcat la fraci. Apoi gsind o piatr mare, în care nu cu mâini omene_ti, ci cu purtarea de grij a lui Dumnezeu, era fcut o groap în chip de mormânt, într-acea piatr am pus sfântul trup al plcutului lui Dumnezeu, cu cântare cuviincioas de psalmi _i, aducând o mulcime de pietre mici, am acoperit cu ele cinstitul su trup; apoi am început a m ruga lui Dumnezeu s-mi dea voie s petrec în acel loc. ^i voiam s intru în pe_ter, dar îndat înaintea ochilor mei a czut pe_tera, finicul care hrnea pe sfânt a czut din rdcin, iar izvorul cel cu ap vie s-a uscat. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar eu vzând acestea, am cunoscut c nu este voia lui Dumnezeu s rmân acolo. Deci, vrând ca s plec de acolo, am mâncat frâmiturile de pâine care rmseser din ziua de ieri, asemenea am but _i apa care rmsese, apoi, ridicându-mi mâinile _i ochii ctre cer, m-am rugat. Dup aceea iar_i am vzut pe brbatul acela pe care mai înainte l-am vzut când mergeam în pustie. Acela, întrindu-m pe mine, mergea înaintea mea; iar eu, ie_ind de acolo, m mâhneam pentru sfâr_itul Sfântului Onufrie, c nu m-am învrednicit s-1 vd mai mult între cei vii; dar m bucuram cu sufletul c m-am învrednicit a m îndulci de sfintele lui cuvinte _i a lua binecuvântare din gura lui; _i astfel slveam pe Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i mergând patru zile, am ajuns la o oarecare chilie înalt, sub munte fiind cu pe_tera, _i intrând înuntru nu am gsit pe nimeni. Apoi am stat pucin, gândindu-m:  Oare va fi cineva viu în chilia aceasta la care m-a adus Dumnezeu?" Acestea gândindu-le, a intrat un brbat sfânt, plin de cruntece, al crui chip era minunat _i cu bun cuviinc; fiind îmbrcat cu o hain împletit din ramuri de finic. Acela vzându-m, îndat a zis ctre mine:  Tu e_ti fratele Pafnutie, acela care ai îngropat trupul Cuviosului Onufrie?" Atunci eu, încelegând c aceasta i s-a descoperit lui de Dumnezeu, am czut la picioarele lui. Dar el, mângâindu-m, mi-a zis:  Scoal-te, frate, c Dumnezeu te-a învrednicit s fii prieten al sfincilor Lui; pentru c, din purtarea de grij a Aceluia, am aflat de venirea ta la mine. Iat, iubite frate, îci art cie cele despre mine: De _aizeci de ani de când sunt în pustia aceasta, n-am vzut om care s fi venit la noi, afar numai de fracii care locuiesc aici cu mine". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Iar vorbind noi împreun, au intrat alci trei princi asemenea cu sfincii btrâni _i îndat au zis ctre mine:  Binecuvinteaz, frate! Tu e_ti fratele Pafnutie, împreun ostenitorul nostru întru Domnul! Tu ai îngropat trupul Sfântului Onufrie! Bucur-te, frate, c te-ai învrednicit a vedea un mare dar de la Dumnezeu _i ne-a în_tiincat pe noi Domnul, c astzi tu vei veni la noi; _i ci-a poruncit s petreci cu noi o zi. C sunt _aizeci de ani de când petrecem în pustia aceasta, fiecare viecuind deosebi; numai sâmbta spre ziua Duminicii ne adunm aici, _i n-am vzut pân acum nici un om, afar de tine unul". Dup aceea, mai vorbind între noi despre Cuviosul Printe Onufrie _i de alci sfinci, dup dou ceasuri mi-au zis:  Prime_te, frate, pucin pâine _i-ci între_te inima ta, c ai venit de departe _i ni se cade a ne bucura cu tine". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Apoi, sculându-ne, am fcut rugciune ctre Dumnezeu _i am vzut înaintea noastr cinci pâini curate, foarte bune, moi _i calde ca _i cum erau coapte de curând. Iar acei princi au mai adus _i câte ceva din roadele pmântului, _i, _ezând, am mâncat împreun. Dup aceea mi-au grit:  Precum ci-am spus, de _aizeci de ani de când petrecem în pustia aceasta, totdeauna ni se aduc, din porunca lui Dumnezeu Cel nevzut, numai patru pâini; iar acum, dac ai venit _i tu la noi, ni s-a trimis _i a cincea pâine. îns noi nu _tim de unde ni se aduc acestea, c fiecare din noi, când intr în pe_tera sa, gse_te în fiecare zi câte o pâine; iar când este spre ziua Duminicii _i ne adunm toci la un loc, gsim aici aduse câte patru pâini; pentru fiecare câte una". Deci, dup ce am isprvit cu mâncarea aceea, ne-am sculat _i am mulcumit lui Dumnezeu. ^i acum se plecase ziua _i a sosit noaptea. Apoi, stând din seara sâmbetei la rugciune, am petrecut toat noaptea fr somn, rugându-ne pân Duminic, când s-a luminat de ziu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>A doua zi am rugat pe acei sfinci princi s m lase s petrec cu ei pân la moartea mea. Ei mi-au zis:  Nu este voia lui Dumnezeu s petreci cu noi în pustia aceasta, ci ci se cade s te duci în Egipt _i s spui fracilor iubitori de Hristos toate cele ce ai vzut întru pomenirea noastr _i spre folosul celor ce vor auzi" A_a grind ei, i-am rugat s-mi spun numele lor, dar ei n-au voit. Deci, rugându-i cu mult struinc, nimic n-am putut afla, decât numai aceasta mi-au spus:  Dumnezeu Care _tie toate, _tie _i numele nostru; deci pomene_te-ne, frate, _i te roag pentru noi ca s ne învrednicim a ne vedea unul cu altul în casa lui Dumnezeu cea de sus; îns sârguie_te-te, iubitule, ca s scapi de ispitele lume_ti _i s nu fii batjocorit de dânsele, deoarece acelea au în_elat pe mulci". Auzind acestea de la acei cuvio_i princi, am czut la picioarele lor _i binecuvântându-m, am ie_it cu pacea lui Dumnezeu în calea mea. Apoi mi-au proorocit _i ni_te lucruri care s-au _i împlinit. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i plecând de acolo, am cltorit o zi prin pustia dinuntru _i, ajungând la o pe_ter oarecare, lâng care era un izvor de ap, am _ezut acolo s m odihnesc. ^i priveam la frumusecea acelui loc, care era foarte minunat _i avea împrejurul izvorului pomi mulci _i saduri pline de roade. Deci odihnindu-m pucin, m-am sculat _i umblam prin mijlocul acelor pomi, minunându-m de îndestulata mulcime a fructelor lor _i m gândeam în mine:  Cine este acela care a sdit ace_tia?" Acolo erau diferici pomi: finici, lmâi, meri mari _i frumo_i, smochini, piersici _i vic de vie plin cu struguri ale_i _i alci pomi roditori, al cror gust era mai dulce decât mierea. Din fructele lor ie_ea o mireasm frumoas _i îmbttoare, iar izvorul adpa acele saduri prin pâraiele care curgeau dintr-însul; deci socoteam în mine c acela este Raiul lui Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Pe când m miram de acea minunat frumusece, iat c vd patru tineri frumo_i la chip, îmbrcaci în piei de oi, venind spre mine de departe din pustie _i, apropiindu-se, au zis:  Bucur-te, frate Pafnutie!" Atunci eu, czând cu faca la pmânt, m-am închinat lor; iar ei, ridicându-m, au stat lâng mine _i am început a vorbi împreun. Iar fecele lor erau atât de strlucite cu darul lui Dumnezeu, încât mi se prea c nu sunt oameni, ci îngeri pogorâci din cer. ^i ei s-au bucurat mult de mine _i, luând fructe din pomi, mi-au pus înainte s mnânc; _i mi s-a bucurat inima pentru dragostea lor. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Deci am petrecut cu dân_ii _apte zile, hrnindu-m din roadele acelor pomi. Apoi i-am întrebat, zicând:  Cum aci venit aici? ^i de unde sunteci?" Iar ei mi-au rspuns:  Frate, de vreme ce Dumnezeu te-a trimis la noi, îci vom spune adevrat viaca noastr. Noi suntem din cetatea care se nume_te Oxirinhos. Princii no_tri erau mai mari în cetatea aceea _i, voind s ne învece carte, ne-au dat la o _coal, unde am învcat repede gramatica. Iar când începeam de acum învctura cea mai de sus, ne-am învoit într-un gând _i într-o tocmire, ajutându-ne Dumnezeu spre calea cea mai bun, _i am pus înaintea noastr ca s învcm _i încelepciunea lui Dumnezeu cea duhovni­ceasc. Dintr-acea vreme, ne adunam în fiecare zi _i ne îndemnam unul pe altul cu credinc la slujba lui Dumnezeu. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i având gândul cel bun în inimile noastre, ne-am socotit s cutm undeva un loc lini_tit _i s petrecem câteva zile în rugciune, pân ce vom _ti rânduiala lui Dumnezeu pentru noi. Pentru aceea, luând fiecare din noi pucin pâine _i ap, cât s ne ajung timp de vreo _apte zile, am ie_it din cetate. ^i mergând câteva zile, am ajuns în pustie _i, intrând într-însa, ne-am înspimântat; _i am vzut înaintea noastr un brbat luminos _i înconjurat cu slav cereasc. Acela ne-a luat de mâini, ne-a adus în acest loc pe care îl vezi _i ne-a dat în primire unui brbat îmbuntcit, slujitor al lui Dumnezeu; _i acum este al _aselea an de când petrecem aici. Iar cu starecul acela am petrecut un an, învcându-ne _i povcuindu-ne de la dânsul cum s slujim lui Dumnezeu. Dup împlinirea unui an, printele nostru s-a mutat la Domnul _i dintr-acea vreme suntem aici singuri. Acum, iubite frate, ci-am spus de unde suntem _i cum am venit aici. în toci ace_ti _ase ani, n-am gustat pâine, nici alt hran, decât numai fructele acestor pomi _i fiecare din noi petrece deosebi, singur în lini_te. Iar când vine sâmbta, ne adunm toci în acest loc, ne vedem unul pe altul, ne mângâiem întru Domnul _i petrecem împreun dou zile, sâmbta _i Duminica, iar dup aceea ne ducem iar_i fiecare la locul nostru". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Auzind aceasta de la dân_ii, eu, smeritul Pafnutie, i-am întrebat:  Unde v împrt_ici sâmbta _i Duminica cu dumnezeie_tile Taine ale Preacuratului _i Sfântului Trup _i Sânge al lui Hristos, Mântuitorul nostru?" Iar ei mi-au rspuns:  Pentru aceea ne adunm aici în toate sâmbetele _i Duminicile, c Dumnezeu trimite la noi un înger sfânt _i prealuminat _i ne d nou Sfânta împrt_anie". Auzind aceasta, m-am bucurat foarte mult _i m-am gândit s a_tept la dân_ii pân sâmbt, ca s m învrednicesc _i eu a vedea pe sfântul înger _i s primesc dumnezeiasca împrt_anie din mâinile lui. Deci am stat acolo pân sâmbt; _i au stat _i ei pentru mine în acel loc, neducându-se la locuincele lor osebite. ^i am petrecut zilele acelea în preamrirea lui Dumnezeu _i în rugciuni, având ca hran fructele pomilor _i bând ap din izvor. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i venind sâmbta, ace_ti robi ai lui Hristos mi-au zis:  Pregte_te-te, iubite frate, cci astzi va veni îngerul lui Dumnezeu, aducându-ne dumnezeiasca împrt_anie, pe care dac se învredni­ce_te cineva a o primi din mâinile lui, aceluia i se iart toate pcatele _i se face înfrico_tor diavolilor _i ispitele lor nu pot s se apropie de el". Acestea grindu-le ei cu mine, am simcit un miros plcut ca de ni_te tmâie aleas _i de aromate de mult prec _i m-am minunat, pentru c niciodat n-am simcit undeva un miros ca acela. ^i am întrebat:  De unde vine o mirosire a_a de plcut?" Iar ei au zis:  Ingerul Domnului se apropie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos!" Deci, stând noi la rugciune, am început a cânta _i a preamri pe Hristos Impratul, Dumnezeul nostru. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i iat o lumin prealuminat din cer ne-a strlucit _i am vzut îngerul Domnului pogorându-se de sus _i strlucind ca un fulger, _i am czut cu faca la pmânt de fric, iar ei m-au ridicat, poruncin-du-mi s nu m tem. ^i am vzut pe îngerul lui Dumnezeu stând în faca noastr, în chip de tânr prealuminos, a crui frumusece nu se poate spune, cinând în mâini Sfântul Potir cu dumnezeiasca împrt_anie. Deci ace_ti sfinci robi ai lui Dumnezeu, s-au apropiat unul câte unul _i s-au împrt_it. Dup aceea m-am apropiat _i eu pctosul _i nevrednicul, cu mult cutremur _i cu spaim; deci cu negrit bucurie m-am învrednicit a m împrt_i din mâinile îngerului cu Preacuratele Taine ale lui Hristos. ^i pe când m împrt_eam, am auzit pe înger grind:  Trupul _i Sângele Domnului Iisus, Dumnezeul nostru, s fie în voi hran nestriccioas, veselie neîncetat _i viac ve_nic". Iar noi am rspuns:  Amin". Apoi, dup Sfânta Imprt_anie, am fost binecuvântaci de acel preaslvit înger, iar îngerul s-a suit la cer înaintea ochilor no_tri. Iar noi, czând, ne-am închinat lui Dumnezeu, mulcumindu-I pentru un dar atât de mare al Lui. ^i s-a fcut bucurie mare în inimile noastre, iar mie mi se prea c nu sunt pe pmânt, ci în cer, _i în acea mare bucurie duhovniceasc am rmas ca într-o uimire. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Dup aceasta, acei sfinci robi ai lui Dumnezeu, aducând poame, au pus înainte _i, _ezând, am gustat. ^i trecând ziua sâmbetei _i sosind noaptea, am petrecut-o fr de somn în cântarea de psalmi _i in preamrirea lui Dumnezeu. Iar a doua zi, Duminic, iar_i ne-am învrednicit aceluia_i dar dumnezeiesc ca _i sâmbt; pentru c acela_i înger al lui Dumnezeu, venind cu aceea_i rânduial _i chip, ne-a împrt_it _i a umplut inimile noastre de foarte mare bucurie. Iar eu, luând pucin îndrzneal, am rugat pe îngerul lui Dumnezeu s-mi porunceasc ca s fiu în locul acela cu sfincii robi ai lui Dumnezeu pân la sfâr_itul meu, îns el mi-a zis:  Nu este cu plcere lui Dumnezeu s viecuie_ti aici, ci îci porunce_te ca, fr zbav, s te duci în Egipt _i s poveste_ti tuturor fracilor cele ce ai vzut în pustie _i ai auzit, ca _i aceia s se sârguiasc a primi viaca cea bun _i a plcea Stpânului Hristos. S propovduie_ti mai ales viaca sfânt _i fericitul sfâr_it al Cuviosului Onufrie, pe care l-ai îngropat în piatr, _i s spui fracilor toate cele ce ai auzit din gura lui. ^i fericit e_ti _i tu ca te-ai învrednicit a vedea _i a auzi cele atât de minunate _i preaslvite mriri ale lui Dumnezeu, care se svâr_esc pentru sfincii Lui în aceast pustie, _i ndjduie_te spre Domnul, cci _i pe tine te va numra în viaca ce va s fie cu ace_ti sfinci, pe care i-ai vzut _i cu care ai vorbit. Deci acum mergi în calea ta _i pacea lui Dumnezeu s fie cu tine!" <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Acestea zicând îngerul, s-a suit la ceruri, iar eu atât m-am umplut de spaim _i de tulburare din vorbele lui, încât n-a mai rmas în mine puterea mea, ci am czut la pmânt, ca _i cum a_ fi fost în afar de mine. Atunci, ridicându-m sfincii lui Dumnezeu, m mângâiau _i, punându-mi dinainte poame, am gustat _i am mulcumit lui Dumnezeu. Dup aceasta, srutând pe sfinci, am pornit pe calea mea; iar aceia, dându-mi poame ca s am pe cale, m-au petrecut ca la cinci stadii. Deci i-am rugat s-mi spun numele lor _i mi-au spus: cel dintâi îl chema Ioan; al doilea, Andrei; al treilea, Eraclie, _i al patrulea, Teofil. ^i mi-au poruncit s spun numele lor fracilor ca s-i pomeneasc, iar eu m-am rugat lor s m pomeneasc în rugciunile lor. Deci, srutându-ne în Domnul, ne-am desprcit. Aceia s-au întors la locul lor, iar eu m-am dus pe cale spre Egipt. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i trecând eu pustia, m mâhneam _i m bucuram în acela_i timp. M mâhneam, pentru c m-am lipsit de vederea fecei _i de vorbele cele dulci ale celor atât de mari plcuci ai lui Dumnezeu, crora nu este vrednic toat lumea; dar m bucuram fiindc m-am învrednicit de binecuvântarea lor, de vederea cea îngereasc _i de dumnezeiasca Imprt_anie ce am primit-o din mâinile îngere_ti. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i mergând trei zile, m-am apropiat de Schit _i am aflat acolo doi fraci petrecând în lini_te. Deci m-am odihnit la ei zece zile _i le-am spus lor toate cele ce mi s-au întâmplat în pustie, vzute _i auzite. Iar ei, ascultându-m cu mult umilinc _i bucurie, mi-au zis:  Cu adevrat, printe Pafnutie, de mare dar te-ai învrednicit de la Dumnezeu, pentru c ci s-a dat cie de la Domnul s vezi pe atâcia robi ai Lui". <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>^i acei doi fraci erau îmbuntcici, iubind pe Dumnezeu din toat inima, _i au scris toate cele ce au auzit din gura mea. Deci, srutându-i, m-am dus la mnstirea mea, iar ei au purtat cartea povestirilor mele pe la toci sfincii princi _i fraci din Schit. ^i s-au umplut toci de mare folos, citind-o _i ascultând-o, _i au binecuvântat pe Dumnezeu, Care trimite mila Sa spre robii Si. Apoi au pus cartea aceea în biseric, ca s o citeasc toci cei ce vor, fiind plin de zidire duhovniceasc _i de gândire dumnezeiasc. Iar eu, cel mai mic rob, Pafnutie, învrednicindu-m de mila lui Dumnezeu, Cruia nu sunt vrednic, cu gura _i cu scrisul vestesc la toci acestea care mi s-au poruncit mie s le vestesc întru slava lui Dumnezeu _i spre folosul celor ce î_i caut mântuirea sufletelor lor. ^i fie darul _i pacea Domnului nostru Iisus Hristos cu voi, pentru rugciunile plcucilor Lui, ale sfincilor _i cuvio_ilor princilor no_tri, acum _i pururea _i în vecii vecilor. Amin.<br><br> <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=><b>Not.</b> Se cuvine a se _ti care este Cuviosul Pafnutie care a aflat pe Cuviosul Onufrie, deoarece în Istoriile Biserice_ti _i în Paterice se afl mulci cu numele Pafnutie. Prea Cuviosul Pafnutie, care a fost episcop în Tebaida de Sus, ce este una din prcile Egiptului, este acela care a ptimit pentru Hristos în vremea pgânului împrat Maximian al Romei _i cruia i s-a scos ochiul drept. Dup aceea, pe vremea împrciei marelui Constantin, la întâiul Sinod a toat lumea, acesta a fost în Niceea, _i când Sfincii Princi au vrut s fac o lege, ca preocii mireni s nu aib femei, el s-a sculat în mijlocul sinodului _i a strigat cu glas mare, zicând:  S nu puneci aceast sarcin grea _i acest jug nelesne de purtat asupra slujitorilor biserice_ti". ^i în lucrul acesta s-a împotrivit tare tuturor Sfincilor Princi acel Sfânt Pafnutie, cu toate c el însu_i era pzitor al fecioriei din pântecele maicii sale. ^i nimeni n-a rspuns ceva împotriva cuvintelor lui _i s-a lsat acel lucru la învoirea fiecruia. De atunci _i pân acum preocii _i diaconii Bisericii Rsritului primesc însocirea cu blagoslovenie. Despre acesta scriu istoricii greci: Socrat, cartea 1, cap. 18: Sozomen, cartea 1, cap. 22 _i Nichifor, cartea VIII, cap. 19. ^i este de mirare cu adevrat, cum un atât de mare plcut al lui Dumnezeu, care a ptimit pentru Hristos, care nu a fost cel din urm dintre Sfincii Princi la întâiul Sinod a toat lumea _i a întrit cstoria dup lege a preocilor _i a diaconilor mireni; nu se cinste_te în Biseric cu pomenire, precum se cinstesc ceilalci princi sfinci. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>Un altul a fost Pafnutie mucenicul, care a trit de asemenea în pustiul Egiptului _i a ptimit pe vremea lui Dioclecian _i este pomenit în Prolog în 25 septembrie. Altul a fost Pafnutie din Alexandria, ora_ul Egiptului, tatl Cuvioasei Eufrosina, a crei pomenire este de asemenea în 25 septembrie. Altul a fost Cuviosul Pafnutie, tot egiptean, care este pomenit în pocinca desfrânatei Taisia, care se prznuie_te în 8 octombrie. Altul a fost Pafnutie, ucenicul Cuviosului Macarie. Alt Pafnutie este pomenit în Lavsaiconul lui Paladie. <p align="justify">&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<p=>De asemenea în Proloage se afl mai mulci cu numele Pafnutie: Un Cuvios Pafnutie se pomene_te în Prolog în 25 de zile ale lunii noiembrie, cum a mântuit pe ni_te tâlhari. în 9 martie se pomene_te, tot în Prolog, de un Sfânt Pafnutie, cum c s-a rugat lui Dumnezeu s-i spun lui cu cine este asemenea _i a luat în_tiincare c el este asemenea cu mai marele satului. ^i iar_i, în aceea_i lun, în 27 de zile, tot despre acest sfânt Pafnutie, cuvântul spune c este asemenea cu un om fluiertor. Acesta este cel care a aflat pe Sfântul Onufrie, dup cum se dovede_te dintr-un pateric vechi grecesc scris de mân. </font> <center><br><a class="altele" href=#top>La începutul paginii</a> | <a class="altele" href="index.html#27">Vieþile Sfinþilor pe luna iunie</a></center> <center><br><br><iframe src="../../reclama-jos.html" height=60 width=468 marginwidth=0 marginheight=0 hspace=0 vspace=0 frameborder=0 scrolling=no></iframe></center> </TD></TR></TBODY></TABLE></TD></TR></TBODY></TABLE></TD></TR></TBODY></TABLE><BR> <DIV align=center><FONT face=Verdana size=1 color=#ffffff>Site realizat de <a href="mailto:bogdan_world@yahoo.com" class="jos">Bogdan Webdesign</a> si sponsorizat de <a href="http://www.ortodox.as.ro" target="_blank" class="jos">http://www.ortodox.as.ro</a>.<br> Multumesc lui <b>Dumnezeu</b> pentru ajutor.</FONT> </DIV></TD></TR></TBODY></TABLE></BODY></HTML>